1912 – 1920

Perioada 1912 – 1920

 

Batalionul 1 Vânatori de Munte


La 3 noiembrie 1916, Marele Cartier General, prin Ordinul Nr. 294, a decis că Şcoala Militară de Schiori din Bucureşti să fie transformată în „Corpul Vânătorilor de Munte”, organizat pe 3 batalioane a 3 companii fiecare, având un efectiv de 2000 de combatanţi. Această decizie se impunea cu strigenţă deoarece luptele duse de armata română în toamna anului 1916 au demonstrat cât de necesare erau, pentru obţinerea succesului, trupe de elită, cu instrucţie specifică luptei în munţi şi cu nivel sporit de iniţiativă la nivel batalionar. 

Din acea zi, în cazarma Regimentului 4 Roşiori Cotroceni – Bucureşti, au început să se adune viitorii vânători de munte, recrutaţi dintre cunoscătorii de carte de la mai multe unităţi de infanterie, vânători şi grăniceri.… mai mult …

 

Regimentul 2 Vanatori Garda „Regina Elisabeta”

La 1 iulie (31 august) 1860, prin Ordonanţa nr. 63 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se înfiinţa Batalionul de Tiraliori (Vênători). Arma vânătorilor se includea în categoria infanteriei uşoare, ale cărei misiuni ţin de luptă apropiată prin trageri de mare precizie asupra poziţiilor inamice, acţiuni de ambuscadă şi de o mobilitate mai mare în teren, în ordine desfăşurată.

Această specialitate se diferenţiază de infanteria de linie, care, după tactica operativă a epocii, ducea lupta în ordine strânsă, pe aliniamente succesive şi avansări pe coloane.… mai mult …

Batalionul 1 Graniceri de Garda

Grănicerii, numiţi Oastea de Margine din sec. XIV până la începutul sec. XIX, au fost organizaţi într-o formă unificată prin Legea de Organizare a Puterii Armate din 24 iulie 1864, prin contopirea trupelor teritoriale de profil din Muntenia si Moldova, trecerea lor directa sub autoritatea Ministerului de Resboi şi împărtirea zonelor de frontieră “Cordonul Dunării” şi “Cordonul Munţilor” în 4 Inspectorii. Serviciul militar era de 6 ani.

Prin Decretul Domnesc din 5 aprilie 1869, se crează Divizia 1 Teritorială Bucureşti, în compunerea căreia intrau trupele teritoriale de dorobanţi. Serviciul militar la aceasta armă creste la 7 ani, pe parcursul cărora se făceau mai multe concentrări periodice… mai mult …

Regimentul 4 Linie 21 Infanterie „Ilfov”

Odată cu unirea Principatelor Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, la 1859, armata începe un proces de unificare. În acest proces intră şi arma infanteriei, ce la momentul respectiv era compusă din trei regimente în Ţara Românească şi două regimente, unul de muschetari şi altul de vânători, în Moldova. Prin reformele de unificare a celor două armate, regimentele de infanterie se numerotează unele în continuarea celorlalte. Astfel Regimentul de Muschetari moldovean devine Regimentul 4 Infanterie de Linie iar cel de vânători devine Regimentul 5 Infanterie de Linie.

Tot în politica de amestecare a unităţilor Regimentul 4 Infanterie Linie îşi mută cazarma la Bucureşti iar Regimentul 1 Infanterie, ce avusese până atunci cazarma la Bucureşti, se mută la Iaşi.… mai mult …

 

 

Regimentul de Infanterie Marina

Prima menţionare a infanteriștilor marini apare în anul 1888, în enumerarea echipajului ce urma să aducă în ţară Crucişătorului „Elisabeta” (pe atunci nava amiral a flotei militare române) de la şantierele navale din Newcastle, unde fusese construit – aici sunt menţionaţi şi 20 de infanteriști marini.

La 24 ianuarie 1917 apar documentele care anunţă formarea Batalionului de Debarcare, de 720 de oameni, din efectivele de uscat ale marinei; urma să fie întrebuinţat pentru apărarea regiunii Chilia Veche.  Acest Batalion de Debarcare, care apare în Ordinea de bătaie a Marinei Militare Române din ianuarie 1917, ca având patru companii, a participat la începutul anului 1918, alături de navele Flotei de Operaţiuni române, la ocuparea celor trei porturi din sudul Basarabiei, Ismail, Chilia Nouă şi Valcov.

La 21 ianuarie 1918, de la bordul monitorului “Catargiu”, au fost debarcate pe malul basarabean, două plutoane din Batalionul de debarcare al marinei, care au ocupat în aceeaşi zi, Ismailul… mai mult …

Regimentul 4 Dorobanti „Arges”

Unitatea a fost creată în ianuarie 1877 sub numele de Regimentul 7 Dorobanţi, preluând şi îndatoririle grănicereşti de pază a frontierei montane de la Loviştea până în Vrancea. În legea militară, din 1872, formarea regimentelor de dorobanţi se face ca urmare a desfiinţării batalioanelor grănicereşti.

În timpul Războiului de Independenţă (1877-1878) regimentul a participat, în data de 7 noiembrie, la atacul asupra Rahovei. În plus, acesta a ocupat şi a mentinut reduta Grivita 1. Începând din data de 31 august 1877, a ocupat înălţimile Susurlu în perimetrul Plevnei şi a participat la atacul de la Opanez, unde au fost capturati 1 paşă, 200 de militari turci, 3 tunuri, armament de infanterie şi muniţii. 

La 12 ianuarie 1878 a luat parte la asaltul Vidinului, unde a şi respins ultima încercare de străpungere pentru ieşirea din încercuire a garnizoanei otomane. La 8 octombrie drapelul unităţii a fost decorat cu Crucea Trecerea Dunării. La 1891 ia numele Regimentul 4 Dorobanţi Argeş… mai mult …