 |
||||||||||
| Regimentul 1 Grăniceri de Gardă
|
Grănicerii, numiţi Oastea de Margine din sec. XIV până la începutul sec. XIX, au fost organizaţi într-o formă unificată prin Legea de Organizare a Puterii Armate din 24 iulie 1864, prin contopirea trupelor teritoriale de profil din Muntenia si Moldova, trecerea lor directă sub autoritatea Ministerului de Resboi şi împărţirea zonelor de frontieră “Cordonul Dunării” şi “Cordonul Munţilor” în 4 Inspectorii. Serviciul militar era de 6 ani.
Prin Decretul Domnesc din 5 aprilie 1869, se crează Divizia 1 Teritorială Bucureşti, în compunerea căreia intrau trupele teritoriale de dorobanţi. Serviciul militar la aceasta armă creste la 7 ani, pe parcursul cărora se făceau mai multe concentrări periodice. La 1 aprilie 1904 apare Legea pentru Instituirea Corpului de Grăniceri, sub comanda generalului Staur Simionescu, provenit de la trupele de Vânători. Se stipula că dependenţa
operativă era faţă de Ministerul de Resboi, iar cea vamală faţă de Ministerul de Finanţe. Recrutarea se făcea din rândurile celor care aveau deja 1 an vechime la unităţi operative de infanterie, nu suferiseră sancţiuni, ştiau să citească şi să scrie. Se înfiinţează Batalionul de Grăniceri Bucureşti, cu 45 ofiţeri şi 1542 trupă.
Efectivele ajung în 1906 la 46 ofiteri şi 2023 trupa. La 1 aprilie 1912, prin Legea de Reorganizare a Corpului de Grăniceri, se schimbă denumirea unităţii din Bucuresti în Regimentul 1 Grăniceri.
Acesta va avea un batalion propriu de instrucţie la Sinaia, unde va asigura garda la Palatul Peleş si va face instructie montană si pe schiuri sub conducerea maiorului Bădulescu.
Serviciul militar va avea 3 ani, cel mai lung din armata română, împreună cu jandarmii şi marinarii.
În timpul Primului Război Mondial, Regimentul 1 Grăniceri a participat la ofensiva din Transilvania, avansând prin valea Oltului până la Sibiu. A fost decorat la 8 noiembrie 1918 de către Regele Ferdinand I la Palatul Regal din Iaşi cu Ordinul Mihai Viteazul cl. III prin I. D. 1592/27 iunie 1918, pentru avântul cu care au luptat în crâncenele lupte din 1916. În 15 august 1916, atacând cu furie, obligă un regiment inamic să se retragă în dezordine, capturând prizonieri, arme, materiale şi un tren blindat. “Apoi s-au distins în mod strălucit în luptele de apărare a defileului Turnu-Roşu, în luptele de la Coti, şi în toate luptele ce au urmat de la Munţii Făgăraşului şi până la Milcov, demonstrând cele mai frumoase calităţi militare ce un corp de trupă poate arată pe câmpul de onoare.” (citat de pe brevet). Au fost distinşi 7 ofiţeri ai regimentului cu Ordinul Mihai Viteazul cl. III Lt. col. Dumitriu este decorat de generalul Henri Berthelot, comandantul misiunii militare franceze în România, cu Legiunea de Onoare.
Evolutia organizării şi a efectivelor în perioada interbelică a fost următoarea: 1927 – 4 regimente încadrate cu 313 ofiţeri si 21.800 trupă; 1 iunie 1930 – 6 regimente; 1 mai 1931 – 8 regimente; februarie 1941 – 10 regimente, la care se adaugă 8 plutoane de Grăniceri Călări, 1 divizion de Artilerie Grănicerească (antitanc), şi până în 1942 încă 9 batalioane fixe regionale.
Prin Decretul Regal 333/05 februarie 1932, unitatea din Bucureşti a devenit Regimentul 1 Grăniceri Gardă, componentă a Diviziei de Gardă. În timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941, Regimentul 1 Grăniceri a dat lupte grele la Palatul Telefoanelor, având pierderi 17 morţi.
În al Doilea Război Mondial unitatea ia parte la campania de eliberare a Basarabiei şi de cucerire a Odessei. În 1942 au fost distinşi 2 ofiţeri ai regimentului cu Ordinul Mihai Viteazul cl. III. La 23 august 1944 Corpul Grănicerilor număra circa 42.500 de militari. Regimentul 1 Grăniceri intra în luptă împotriva trupelor germane care atacau Bucureştiul; a reuşit să ocupe, cu pierderi minime, dând măsura caracterului de elită al ostaşilor săi, cazărmi şi tabere germane în zona Apărătorii Patriei, să captureze grupări ofensive germane din zona Tunari-Pipera şi să ocupe Aerodromul
Bucuresti-Chitila.
După venirea trupelor sovietice, au fost desfiinţate regimentele 2, 3, 4, 5, 6, 7, reducându-se efectivele Corpului de Grăniceri la 12.000. La 21
iunie 1947, prin Legea nr.208, grănicerii trec în subordinea Ministerului Afacerilor Interne.
> Uniforma Regimentului 1 Grăniceri – 1916:
Uniformele purtate de către grăniceri în timpul primului război mondial (1916-1919) erau similare celor ce fuseseră adoptate în anul 1912, de culoare verde-cenuşiu, faţă de care au suferit o serie de mici modificări în 1916. Ele erau compuse din următoarele elemente:
– Capelă din postav gri (verde-cenuşiu) cu paspoale verde închis, având în faţă literele „Gr”;
– Coif din piele neagră, cu ţui din alamă, la uniforma de ceremonie (I.D.3510/19 iulie 1912);
– Cască model “Adrian”, cu cifrul regal (Ferdinand I. Suprapus peste Carol I.);
– Veston (iarnă) din postav gri (verde-cenuşiu), încheiat la un rând de nasturi ascunşi, cu petliţe verde închis cu margine galbenă. Era prevăzut cu 4 clape rectangulare la buzunarele îngropate, 2 la piept şi 2 laterale. Gulerul era răsfrânt, paspoalat cu verde închis, ornat cu petliţe din postav verde închis. Epoleţi din postav gri, paspoalaţi cu verde închis. Pe epoletul drept era fixat un suport cilindric, din stofă, care menţinea pe umăr cureaua armei;
– Veston (vară) din doc verde-cenuşiu, cu petliţe verde închis cu margine galbenă la guler, cu buzunare aplicate, cu burduf – 2 la piept si 2 laterale, înclinate
– Eghilet (1912: snur verde cu o ramură împletită şi una neîmpletită, cu ciucuri la capetele libere; 1915: împletit galben)
– Pantaloni din postav gri (verde-cenuşiu), cu vipuşcă verde închis;
– Manta din postav gri (verde-cenuşiu), încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi din metal oxidat. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse orizontal. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte. Gulerul era paspoalat cu verde închis si avea petliţe verde închis cu margine galbenă, iar epoleţii aveau paspoal verde închis. Pe epoletul drept era fixat un suport cilindric pentru armă, ca şi la veston. La spate, mantaua avea două capace de buzunar false, dispuse vertical, paspoalate cu verde închis, fixate cu câte doi nasturi metalici, unite la partea superioară printr-o martingală paspoalată cu verde închis;
– Moletiere din postav gri (verde-cenuşiu);
– Bocanci din piele neagră sau natur;
– Centură din piele neagră sau natur, cu cataramă sau pafta neagră, simplă;
– Cartuşiere din piele neagră, de formă rectangulară, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei. Opţional, se pot purta şi cartuşiere austriece, italiene sau ruseşti din timpul primului război mondial; uneori, centura se purta cu paftaua închisă lateral sau la spate.
– Port-baionetă, din piele neagră sau natur, purtată pe şoldul stâng;
– Port-lopată din piele neagră sau natur, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin cureaua inferioară teaca baionetei;
– Sac de merinde din doc natur, prevăzut cu buzunar anterior pentru bidon, purtat în bandulieră pe şoldul stâng;
– Bidon din metal, de formă alungită, purtat în buzunarul sacului de merinde. Opţional, se purtau şi alte modele de bidoane, germane, ruseşti, austro-ungare, din timpul primului război mondial;
– Mască de gaze model românesc (1916), franceză (M-2) sau rusească (Zelinsky-Cumant);
– Raniţă de formă rectangulară, din doc impermeabilizat negru, cu curele din piele neagră.
Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane de bumbac galben, paspoalate cu verde închis, dipuse transversal pe mijlocul epoletului vestonului sau mantalei (1 galon lat pentru fruntaş, 2 galoane late pentru caporal) sau din fir auriu (1 galon lat pentru sergent, 1 galon lat şi 1 galon îngust pentru sergent-major, 2 galoane late pentru plutonier, 2 galoane late şi 1 galon îngust pentru plutonier-major).
Exista şi un grad special, pentru plutonierii majori ce nu puteau accede la gradul de ofiţer sau pentru elevii ofiţeri ce nu terminaseră cursurile şcolii, denumit ajutor de sublocotenent, ce purta o tresă în V cu vârful în sus, la capătul dinspre umăr al epoletului.
Ofiţerii purtau o uniformă similară cu a trupei, însă din material de calitate mai bună, iar buzunarele vestonului erau aplicate, cu burduf, cu clape acoladate, încheiate cu un nasture mic de uniformă, pantaloni de cizmă. În locul capelei se purta chipiul, simplu, cu o singură tresă, însemne albe, torsadă, cocardă şi cifru domnesc. În locul centurii se purta centură cu diagonală cu port-hart, port binoclu şi toc de pistol. Unii ofiţeri inferiori aveau şi carabină, pentru care se purtau cartuşiere. Gradele se indicau la epoleţi şi la chipiul de mare ţinută, ce era tare, cu toate
însemnele galbene. Tot la mare ţinută gulerul vestonului era complet în culoarea armei. Gradele erau din trese inel de fir, sau din tablă cu elemente florale la mare ţinută, plasate la mijlocul epoletului, de la una la trei pentru ofiţeri inferiori. Ofiţerii superiori aveau un galon transversal pe epolet şi tot trese de la una la trei.
> Uniforma grănicerilor români din deceniul al treilea al secolului XX era compusă din următoarele elemente:
– Coif din piele neagră, cu ţui din alamă, reintrodus in 1928, purtat la ţinuta de ceremonie mod.1912.
– Pălărie tip alpini din fetru kaki, cu bandă subţire din piele, calota rotundă, borurile largi, ridicate in spate si coborate pe dreapta. La ceremonie se ataşa un panaş în partea din stânga.
– Capelă din postav kaki cu paspoale verzi, având în faţă literele „Gr”;
– Cască model “Adrian”, kaki cu cifrul regal (Ferdinand I. Suprapus peste Carol I.);
– Veston (iarnă) din postav kaki, încheiat la un rând de nasturi ascunşi, cu petliţe verde deschis. Era prevăzut cu 4 clape rectangulare la buzunarele îngropate, 2 la piept şi 2 laterale. Gulerul era răsfrânt, paspoalat cu verde, ornat cu petliţe din postav verde deschis. Epoleţi din postav kaki, paspoalaţi cu verde;
– Eghilet neîmpletit verde, cu trei ramuri;
– Pantaloni din postav kaki, cu vipuşcă verde;
– Manta din postav gri (verde-cenuşiu), încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi din metal oxidat. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse orizontal. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte. Gulerul era paspoalat cu verde închis si avea petliţe verde închis cu margine galbenă, iar epoleţii aveau paspoal verde închis. Pe epoletul drept era fixat un suport cilindric pentru armă, ca şi la veston. La spate, mantaua avea două capace de buzunar false, dispuse vertical, paspoalate cu verde închis, fixate cu câte doi nasturi metalici, unite la partea
superioară printr-o martingală paspoalată cu verde închis;
– Moletiere din postav kaki;
– Bocanci din piele natur;
– Centură din piele natur, cu cataramă sau pafta simplă;
– Cartuşiere din piele natur, purtate la centură;
– Port-baionetă, din piele natur, purtată pe şoldul stâng;
– Port-lopată din piele natur, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin cureaua inferioară teaca baionetei;
– Sac de merinde din doc natur, prevăzut cu buzunar anterior pentru bidon, purtat în bandulieră pe şoldul stâng;
– Bidon din metal, de formă alungită, purtat în buzunarul sacului de merinde.
Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane de bumbac galben, paspoalate cu verde, dipuse transversal pe mijlocul epoletului vestonului sau mantalei (1 galon lat pentru fruntaş, 2 galoane late pentru caporal) sau din fir auriu (1 galon lat pentru sergent, 1 galon lat şi 1 galon îngust pentru sergent-major, 2 galoane late pentru plutonier, 2 galoane late şi 1 galon îngust pentru plutonier-major).
Ofiţerii purtau o uniformă similară cu a trupei, însă din material de calitate mai bună, cu nasturi aparenţi, iar marginea din faţă unde se încheiau nasturii era paspoalată cu verde deschis; buzunarele vestonului erau aplicate, cu burduf, cu clape acoladate, încheiate cu un nasture mic de
uniformă; pantaloni de cizmă. Se purta centură cu diagonală, cu port-hart, port binoclu şi toc de pistol sau sabie. Gradele se indicau la epoleţi şi la chipiul de mare ţinută, ce era tare, cu toate însemnele galbene. La mare ţinută gulerul vestonului era complet în culoarea armei. Gradele erau din trese inel de fir, sau din tablă cu elemente florale la mare ţinută, plasate la mijlocul epoletului, de la una la trei pentru ofiţeri inferiori. Ofiţerii superiori aveau un galon transversal pe epolet şi tot trese de la una la trei. La ţinuta zilnică sau de ceremonie se purtau pantaloni negri cu vipuşcă de culoare, fie de cizmă, fie lungi. La ţinuta de ceremonie se ataşa şi centironul de fir galben, cu fire longitudinale roşii şi albastre.
> Uniforma Regimentului 1 Grăniceri Gardă – 1930-1940
În această perioadă uniformele grănicerilor din Regimentul 1 trec prin schimbări importante, care definesc această unitate ca fiind „de gardă”. Uniforma pentru Regimentul 1 Grăniceri Gardă „Carol al II-lea” era compusă din următoarele elemente:
– Şapca de trupă, ce a înlocuit pălăria tip alpini, în 1933, era o caschetă din postav kaki, neîntărită, compusă din calotă rotundă, bandă şi cozoroc, toate din postav. În partea din faţă era cifra regimentară specifică, brodată sau metalică, adică monograma stilizată a Regelui Carol al II-lea, surmontată de coroana regală.. Din anul 1938 această şapcă primea şi clape, precum capela;
– Coiful de grăniceri a înlocuit coiful cu ţui; cel nou era din toval verde, pe care se afla o acvilă cu zborul deschis şi jos, realizată în relief, cu o creastă nichelată în spate. În faţă, deasupra vizierei, se afla cifra specifică a regimentului, din metal alb. În laterale se monta câte o rozetă ce prindea ramura subbărbiei.
– Eghilet neîmpletit verde, cu particularitatea, din anul 1932, pentru acest regiment de gardă, că una dintre cele 3 ramuri era aurie;
– Veston din postav kaki, închis la gât, cu guler răsfrânt, nasturi ascunşi şi patru buzunare aplicate, cu clape. Petliţele săgeată erau de culoare verde deschis. Între anii 1933-1939 s-a purtat vestonul deschis la gât, cu cămaşă şi cravată kaki. Petliţele s-au micşorat. Din 1932, la epoleţi se purta cifra regimentară specială, realizată din metal, iar eghileţii erau compuşi din două viţe verzi şi una galbenă, centrală.
– Pantaloni kaki.
– Centură de piele natur, cu cartuşiere şi port-baionetă din acelaş material.
– Bocancii din piele se purtau cu moletiere de postav, pentru ţinuta de campanie
– Ţinuta de ceremonie, ce apare în 1931, se compunea din tunica de culoare bleu-marin, închisă la şapte nasturi aparenţi din metal galben, cu semnul unităţii, plus încă doi la spate, de-o parte şi de alta a despicăturii. La marginea piepţilor avea vipuşcă de culoare verde deschis. Gulerul drept, tare, cu colţurile puţin rotunjite, era de culoare verde deschis şi avea montat pe el o grenadă flăcărândă, cu flăcările de-a lungul lungimii gulerului. După 1932, aceasta este înlocuită cu broderia de gardă, o baghetă înflorată. Epoleţii erau de culoare verde deschis, ca şi paftalele de manşete dreptunghiulare, înconjurate cu suitaş galben pe toate laturile, mai puţin jumătatea inferioară a laturii dinspre spate. Pe aceasta se montau trei nasturi de uniformă, înlocuiţi, după 1932, cu trei broderii de gardă. Deasupra manşetelor, pieziş, se purtau tresele de grad. Pantalonii
negri, cu vipuşcă verde, lungi, se purtau peste bocancii din piele neagră. La ţinuta de ceremonie se purtau efecte din piele albă şi mănuşi albe
Ofiţerii purtau aceleaşi ţinute, însă aveau subbărbie cu solzi nichelaţi la coif. Şapca de ofiţer avea bandă de culoare, însemn cu broderii aurii pe culoare de paspoal, subbărbie de lac, marginită de suitaş galben, şi cozoroc de lac. Ofiţerii superiori purtau o cunună de lauri din metal galben pe marginea exterioară a cozorocului. La ţinuta de ceremonie, dacă nu se purta coiful, se purta chipiul, cu bandă de culoare distinctivă şi trese de grad în partea superioară. Vestonul deschis la gât, cu revere, se purta închis la patru nasturi de uniformă, cu cămaşă albă sau kaki şi cravată kaki. Vestonul de ceremonie se purta cu epoleţi treflă sau, după 1934, cu epoleţi cu franjuri şi stele. La manşete, pe sub paftale se montau tresele de grad, circulare. Centironul ţinutei de ceremonie era de fir galben, cu două fire albastre şi unul roşu pe centru, iar paftaua era rotundă,
tot din metal galben, cu grenada flăcărândă. Din 1934 se adaugă şi ledunca, pe care se afla, ca semn de armă, grenadă flăcărândă.
> Uniforma Regimentului 1 Graniceri Gardă – 1941
Uniformele purtate de către grăniceri în timpul celui de-al doilea război mondial (1941-1945) au fost adoptate în anul 1939, cu mici modificări pe parcurs. Ele erau compuse din următoarele elemente:
– Capelă din postav kaki;
– Cască model olandez, model “Adrian” sau german de al doilea război mondial;
– Veston din postav kaki, încheiat la un rând de nasturi ascunşi. Era prevăzut cu 2 buzunare aplicate, cu fald, cu clape rectangulare, la piept. Avea gulerul răsfrânt şi epoleţi din postav kaki;
– Eghilet neîmpletit verde, cu particularitatea, pentru acest regiment de gardă, că una dintre cele 3 ramuri era aurie;
– Pantaloni din postav kaki, bufanţi sau drepţi;
– Manta din postav kaki, încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi kaki, din metal. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse înclinat. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte; la spate, martingala era dreaptă şi prinsă în doi nasturi de uniformă
– Moletiere din postav kaki, se purtau cu pantalonii bufanţi (pentru infanterie); sau: jambiere din piele neagră sau natur, încheiate cu trei cureluşe laterale, cu cataramă, la pantalonii drepţi;
– Bocanci din piele neagră sau natur
– Centură din piele natur sau chinga de cânepă, cu pafta simplă sau din alamă, ornată cu o coroană;
– Hamuri din piele neagră sau natur;
– Cartuşiere din piele natur, de formă pătrată, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei. Opţional, se pot purta şi cartuşiere austriece din timpul primului război mondial;
– Port-baionetă, din piele natur, purtată pe şoldul stâng;
– Port-lopată din piele natur, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin curea teaca baionetei;
– Sac de merinde din doc kaki, purtat în bandulieră pe şoldul drept;
– Gamelă de formă rectangulară, din metal emailat, fixată printr-o curea pe capacul sacului de merinde. Opţional, se pot purta şi gamele de model german;
– Bidon românesc, german sau rusesc, purtat la centură, în spate;
– Mască de gaze românească (model 1932 sau 1939B), purtată într-un sac din doc kaki, sau de model german in recipient cilindric
metalic, în bandulieră, pe şoldul stâng; rar s-a utilizat şi masca RSC Md.24 sau model M.35, civilă
– Raniţă de formă rectangulară, din doc impermeabilizat kaki, cu curele din piele natur sau gri, pe capacul căreia se putea fixa casca
de model olandez.
Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane de bumbac galben, paspoalate cu verde deschis, dipuse transversal pe epoletul vestonului sau mantalei (1 galon lat pentru fruntaş, 2 galoane late pentru caporal) sau din fir auriu (1 galon lat pentru sergent, 1 galon lat şi 1 galon îngust pentru sergent-major, 2 galoane late pentru plutonier, 2 galoane late şi 1 galon îngust pentru plutonier-major, 3 galoane pentru plutonier-adjutant în unghi).
Uniformele ofiţerilor erau din material mai fin, cu vestoane deschise la gât, cu revere şi petliţe de culoarea armei, cămaşă cu cravată, pantaloni de cizmă sau drepţi, cu vipuşcă, cizme din piele neagră, cu carâmb înalt, sau bocanci de trupă. Mănuşi „roşii” (maro). Gradele erau aceleaşi precum cele din primul război mondial, cu inele de tresă, plasate la epoleţi. Pe cap se purta caschetă (şapca); dacă se purta, în campanie, capelă sau bonetă, aceasta avea gradele dispuse în unghi în faţă sau pe clapa lateral-stânga. Centura cu diagonală era purtată numai de către ofiţeri, deşi de multe ori aceasta era disimulată pentru a nu fi identificată de către trăgătorii inamici. Tot pentru scopuri de disimulare se
practica portul unui veston închis la gât, precum cel al trupei.
> Elemente distinctive:
Prin D.R.333 / 05 februarie 1932, se introduc însemne speciale pentru militarii Regimentului 1 Grăniceri, de acum parte a Diviziei de Gardă: eghileţi neîmpletiţi verzi, cu una dintre cele 3 ramuri aurie, un cifru regal special, purtat pe epoleţi, coif verde cu acvila deasupra cifreu regale, sapca cu clape şi, pentru ofiţeri, un breloc cu cifrul regal emailat verde deschis.
|
