Reggimento Fanteria di Marina – Traditia-Militara

Reggimento Fanteria di Marina

In aggiornamento..

La prima volta la fanteria di marina romena è stata menzionata (20 uomini) nel 1888, nella lista della squadra che ha portato a casa la corazzata “Elisabeta” (a quel tempo fiore all’occhiello della marina militare romena) dai cantieri navali di Newcastle, dove era stata costruita.

Il 24 gennaio 1917 è stato costituito il battaglione da sbarco (720 uomini), con personale da riva della marina – aveva il compito di difesa della regione Chilia Veche. Questa unità, con quattro compagnie, appare elencata nelle Forze Marittime romene nel mese di gennaio 1917; ha partecipato, all’inizio del 1918, insieme con le navi della flottamilitare, all’occupazione dei tre porti nel sud della Bessarabia, Ismail, Chilia Nouă e Valcov. Il 21 gennaio 1918, portati dalla nave “Catargiu”, due plotoni del battaglione sbarcarono sulle coste della Bessarabia e conquistarono, nel corso della stessa giornata, Ismail. Il 25 gennaio 1918 due plotoni sbarcati nel porto di Chilia Nuova sono stati accolti con applausi dalla popolazione della città. Il 2 febbraio 1918 le truppe romene di fanteria di marina sbarcarono a Valcov, e durante il giorno successivo, alla foce del canale Solomonov del Delta del Danubio. A seguito di queste operazioni, molti ufficiali e marinai del battaglione sono stati distinti con medaglie e ordini.

Nel periodo tra le due guerre mondiali, la fanteria di marina subisce una serie di cambiamenti, facendo successivamente parte della Divisione Danubio, della divisione del Mar Nero, Brigata da Riva, Battaglione di Fanteria di Marina Tulcea, Truppe Marittime di Sulina.

La fanteria di marina è stata designata a rappresentare la Marina alla celebrazione del semicentenario del Castello Peles nel 1935. È stato notato che la compagnia di fanteria di marina ha notevolmente impressionato il Re Carlo II. e il Re Alessandro di Jugoslavia, durante la cerimonia.

Il decreto 1527 del 23 Maggio 1941, il Battaglione di Fanteria di Marina è stato convertito in Reggimento e posto sotto gli ordini del comandante della Marina Reale.

Le principali operazioni del Corpo di Fanteria di Marina, durante la Seconda Guerra Mondiale, sono state:

– Nella notte del 26 Giugno 1941, i sovietici intrapreso, simultaneamente con un’incursione navale sul porto di Constanta, un’azione afibia al porto Chilia Veche, dove i soldati del 17° Battaglione di Fanteria di Marina hanno dovuto affrontare forze nemiche molto superiori dal punto di vista numerico e di armamento pesante. Successivamente, il 6 settembre del 1941, il battaglione è stato elogiato dal Maresciallo Ion Antonescu, davanti all’intero esercito, attraverso l’Ordine No.5, nel quale sta scritto: “Il 17° Battaglione Marines si distinse in particolare durante le azioni del giugno 21 e 23 luglio 1941, resistendo al nemico, in una posizione sfavorevole, per 30 giorni e vietandogli l’accesso nel settore Periprava; ha respinto numerosi assalti nemici, facendo ripetutamente incorsioni oltre il braccio Chilia del Danubio, prendendo prigionieri, e distruggendo, con fuoco preciso, sei cacciatorpediniere e un rimorchiatore, e danneggiando due monitor nemici”.

– Nella notte del 24 agosto 1944, in seguito all’ ordine telefonico no.2 dalla Guarnigione Calarasi, il Reggimento di Fanteria di Marina ha catturato le stazioni ferroviarie Dalga e Lehliu, e un grande deposito di carburante dall’esercito tedesco, prendendo molti prigionieri. Durante il pomeriggio del 25 agosto, un battaglione di della fanteria di marina ha catturato; dopo una battaglia, una colonna tedesca di oltre 2.000 uomini, che si stava dirigendo verso la Bulgaria tra Calarasi e Ciulniţa. Hanno catturato un generale, cinque ufficiali superiori, 22 ufficiali inferiori, 191 sottufficiali e 1.562 soldati tedeschi. Inoltre, hanno preso anche una grande quantità di armi, munizioni e veicoli diversi. Tutti i materiali catturati sono stati inviati alla guarnigione Calarasi. Le perdite dei romeni sono state: un ufficiale caduto e un soldato ferito. Il battaglione rimase per 4 giorni sotto gli ordini della Guarnigione Calarasi, disarmando anche altre colonne tedesche che cercavano di ritirarsi, in modo che tra il 25 ed il 29 agosto 1944 sono stati disarmati 5.000 tedeschi.

– Durante lo stesso periodo, altri battaglioni del reggimento di fanteria di marina sono stati dislocati a Chilia Veche, nei settori Sulina e Valcov, al fine di garantire la sicurezza di queste aree.

– Durante la giornata del 25 Agosto 1944, nella zona di Hârşova, il Reggimento di Fanteria di Marina, insiemecon parti della 9° divisione di fanteria, hanno sconfitto la resistenza tedesca e catturato grandi quantità di materiale bellico.

Verso la fine del 1944, il Reggimento di fanteria di marina è ridiventato Battaglione, poi è stato smantellato, negli anni ’50, su richiesta dell’Unione Sovietica.

> Uniformele infanteriei marine – 1916-1919:

Uniformele de campanie purtate de către infanteriştii marini în timpul primului război mondial (1916-1919) erau compuse din următoarele elemente:

– Bonet de marină, bleu-marin, vara cu coafă natur, fără bandă neagră şi fără panglici la spate

– Veston (vara) din doc natur / alb, nepaspoalat, încheiat la un rând de nasturi, cu guler drept. Nu avea epoleţi şi era prevăzut cu 2 buzunare cu burduf la piept, cu clape rectangulare;

– Pantaloni drepţi (vara) din doc natur / alb

– Veston (iarna) din postav bleu-marin, nepaspoalat, încheiat la un rând de nasturi, cu guler drept. Nu avea epoleţi şi era prevăzut cu 2 buzunare cu burduf la piept, cu clape rectangulare;

– Pantaloni drepţi (iarna) din postav bleu-marin, fără vipuşcă;

– Manta din postav bleu-marin, nepaspoalat, încheiată la un rând de 4 nasturi, din metal. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse orizontal. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte. La spate, mantaua avea două capace de buzunar false, dispuse vertical, fixate cu câte doi nasturi metalici, unite la partea superioară printr-o martingală;

– Jambiere maro din piele sau doc;

– Bocanci din piele neagră sau natur;

– Centură din piele neagră sau natur, cu cataramă sau pafta neagră, simplă;

– Cartuşiere din piele neagră sau natur, de formă rectangulară, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei. Opţional, se purtau şi cartuşiere austriece, italiene sau ruseşti din timpul primului război mondial;

– Port-baionetă, din piele neagră sau natur, purtată pe şoldul stâng;

– Port-lopată din piele neagră sau natur, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin cureaua inferioară teaca baionetei;

– Sac de merinde din doc natur, prevăzut cu buzunar anterior pentru bidon, purtat în bandulieră pe şoldul stâng;

– Bidon din metal, de formă alungită, purtat în buzunarul sacului de merinde. Opţional, se purtau şi alte modele de bidoane, germane, ruseşti, austro-ungare, din timpul primului război mondial;

– Mască de gaze model românesc (1916), franceză (M-2) sau rusească (Zelinsky-Cumant);

Uniforma de ceremonie a trupei era cea clasică de marină, cu bluză bleu-marin de marină, fără epoleţi, cu guler pătrat în spate, cravată neagră de lustrin, tricou alb cu dungi orizontale bleu-marin, iar pantalonii bleu-marin drepţi, purtaţi peste bocanci.

Însemnele de grad şi însemnele de specialitate se purtau lateral pe mâneca stângă, între umăr şi cot, pe dreptunghiuri textile bleu-marin: 1 galon roşu în V cu vârful în jos pt fruntaş, 2 galoane roşii pt caporal, 1 galon galben pt sergent.

Semnul de specialitate pentru Infanteriști de Marină era brodat în fir de aur mat, pe același postav, deasupra galoanelor de grad şi consta în două arme încrucișate, de 50 mm lungime, cu baioneta în sus, aşezate pe o ancoră încoronată, lungă de 40 mm.

Ofiţerii purtau veston, vara, din doc natur / alb, iarna, din postav bleu-marin, la un rând de nasturi, cu guler răsfrânt, cu colţurile uşor rotunjite, cu epoleţi sau ţine-epoleti din galon auriu pe umeri, cu 2 buzunare cu burduf şi fald la piept şi două laterale, cu clape acoladate; cămaşă albă cu guler înalt şi cravată neagră, pantaloni bufanţi, strânşi pe gambă, vara din doc natur / alb, iarna din stofă bleu-marin, cu jambiere înalte din piele, centură cu diagonală, revolver în toc din piele, binoclu, port-hart.

Uniforma de ceremonie a ofiţerilor era cu sacou lung bleu-marin, la 2 rânduri de nasturi aurii, cu guler răsfrânt, cu 2 buzunare laterale, cu pantaloni drepţi.

Gradele ofiţereşti se purtau la manşete. Erau compuse din galoane drepte, cusute circular, cel mai de sus având suprapus un mic cerc – „ochiul lui Nelson”.

> Uniformele Infanteriei Marine – 1941-1945:

Uniformele purtate de către infanteria marină în timpul celui de-al doilea război mondial (1941-1945) au fost de trei modele, toate trei fiind purtate pe tot parcursul operaţiunilor, din cauza numeroaselor modificări operate în timp scurt:

Prima variantă:

Monitorul Oastei nr.4 / 15 mai 1940 – D.R.1225 / 06apr40:

Bonetul de marină kaki, prevăzut cu o bandă din rips negru, pe care se afla inscripţia „Marina Regală”, dar fără panglici la spate
Cască model “Adrian” sau german M35 sau M40;
Bluză de marinar din doc kaki, fără epoleţi, cu guler pătrat în spate, ce putea fi transformat în glugă, sub care se purta tricoul de marinar alb cu dungi orizontale bleu-marin

Decretul Regal nr.3248 din 13 septembrie (“Monitorul Oficial” nr.213 din 23 septembrie 1930, p.7918-7931): semnul de specialitate consta în două arme încrucişate, cu baionetele în sus, din postav roşu, brodat pe un dreptunghi din postav bleu-marin, deasupra galoanelor de grad. Semnul de Brevetat, constând într-o coroană brodată, se aplică pe acelaşi dreptunghi din postav pe care se aflau gradul şi semnul de specialitate, deasupra acestora.

Ţinutele pentru ofiţerii din Marina Regală: Ţinuta nr.6 (de campanie) de debarcare sau pentru trupele terestre ale marinei, pentru care culoarea era kaki: şapca sau casca, sacou la două rânduri, pantalon stofă, ghete sau bocanci negri cu jambiere, cămaşă guler moale, mănuşi roşii (maron închis), cravată neagră înnodată, centură de campanie roşie (maro închis), binoclu, revolver, port-harta, bandă panglici decoraţii, manta sau haină din piele neagră.

Gradele ofiţereşti se purtau la manşete. Erau compuse din galoane drepte, cusute circular, cel mai de sus având suprapus un mic cerc – „ochiul lui Nelson”.

A doua variantă:

Înalt Decret nr. 289 / 20 aprilie 1940 (adoptarea uniformelor trupelor de aeronautică):

Bonetă gris-bleu;
Cască model “Adrian” său german M35 sau M40;
Veston din postav sau doc gris-bleu, încheiat la un rând de nasturi ascunşi. Era prevăzut cu 2 buzunare aplicate, cu clape rectangulare, la piept. Avea gulerul răsfrânt şi epoleţi din postav gris-bleu;
Pantaloni din postav sau doc gris-bleu, bufanţi sau drepţi;
Manta din postav gris-bleu, încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi gris-bleu, din metal. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse înclinat. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte;

A treia variantă:

O.G 4232 din 1 octombrie 1942 și Ordinul nr. 618 din 22 noiembrie 1943 (adoptarea uniformelor trupelor de uscat / terestre):

capelă din postav kaki sau bonetul de marină kaki, prevăzut cu o bandă din rips negru, pe care se afla inscripţia „Marina Regală”
Cască model “Adrian” său german M35 sau M40;
Veston din doc sau postav kaki, încheiat la un rând de nasturi ascunşi. Era prevăzut cu 2 buzunare aplicate, cu clape rectangulare, la piept. Avea gulerul răsfrânt şi epoleţi kaki;
Pantaloni din doc sau postav kaki, bufanţi sau drepţi;
Manta din postav kaki, încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi kaki, din metal. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse înclinat. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte;

Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane de bumbac galben, paspoalate cu albastru, dipuse transversal pe epoletul vestonului sau mantalei (1 galon lat pentru fruntaş, 2 galoane late pentru caporal) sau din fir auriu (1 galon lat pentru sergent, 1 galon lat şi 1 galon îngust pentru sergent-major, 2 galoane late pentru plutonier, 2 galoane late şi 1 galon îngust pentru plutonier-major, 3 galoane late pentru plutonier-adjutant).

Ofiţerii purtau petilte albastre, de infanterie, pe care era aplicată ancora încoronată, din metal, iar subofiţerii purtau pe reverele vestonului doar ancorele încoronate, metalice.

În toată această perioadă, unii infanterişti marini au fost echipaţi cu ţinutele clasice de marină, de culoare bleu-marin.

Efectele comune tuturor modelelor de uniformă:

Jambiere din piele neagră sau maro, încheiate cu trei cureluşe laterale, cu cataramă;
Centură din piele natur, cu pafta neagră, simplă sau din alamă, ornată cu o coroană;
Hamuri din piele natur;
Cartuşiere din piele natur, de formă pătrată, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei. Opţional, se purtau şi cartuşiere austriece din timpul primului război mondial;
Port-baionetă, din piele natur, purtată pe şoldul stâng;
Port-lopată din piele natur, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin curea teaca baionetei;
Sac de merinde din pânză kaki, purtat în bandulieră pe şold;
Gamelă în formă de trunchi de piramidă, din metal emailat, fixată printr-o curea pe capacul sacului de merinde. Opţional, se purtau şi gamele de model german;
Bidon românesc, german sau rusesc, purtat la centură;
Mască de gaze românească (model 1932 sau 1939B), purtată într-un sac din doc kaki, sau de model german, în recipient cilindric metalic, în bandulieră, pe şoldul stâng;
Raniţă de formă rectangulară, din doc impermeabilizat kaki, cu curele din piele natur sau gri, pe capacul căreia se putea fixa casca de model olandez.