4 Reggimento Dorobantzi “Arges”

In aggiornamento..

Unitatea a fost creată în ianuarie 1877 sub numele de Regimentul 7 Dorobanţi, preluând şi îndatoririle grănicereşti de pază a frontierei montane de la Loviştea până în Vrancea. În legea militară, din 1872, formarea regimentelor de dorobanţi se face ca urmare a desfiinţării batalioanelor grănicereşti.

În timpul Războiului de Independenţă (1877-1878) regimentul a participat, în data de 7 noiembrie, la atacul asupra Rahovei. În plus, acesta a ocupat şi a mentinut reduta Grivita 1. Începând din data de 31 august 1877, a ocupat înălţimile Susurlu în perimetrul Plevnei şi a participat la atacul de la Opanez, unde au fost capturati 1 paşă, 200 de militari turci, 3 tunuri, armament de infanterie şi muniţii. La 12 ianuarie 1878 a luat parte la asaltul Vidinului, unde a şi respins ultima încercare de străpungere pentru ieşirea din încercuire a garnizoanei otomane. La 8 octombrie drapelul unităţii a fost decorat cu Crucea Trecerea Dunării. La 1891 ia numele Regimentul 4 Dorobanţi Argeş. Doi ofiteri au fost decorati cu ordinul militar rus Sfântul Gheorghe cl. IV, iar 9 membri ai unităţii au fost decorati cu Ordinul Steaua României (grade: 1 ofiter, 8 cavaleri).

În timpul Primului Război Mondial, drapelul unităţii a fost decorat de către Regele Ferdinand I cu Ordinul Mihai Viteazul cl. III prin Î.D.928/21 august 1917. Ceremonia a avut loc la 31 august 1917 la Poiana Ţigancei de pe Dealul Curmătura. Motivaţia înscrisa în brevet: pentru străpungerea liniilor întarite germane la 11 iulie 1917 prin luptă corp la corp şi continuarea impetuoasă a înaintării prin Valea Dracea Mare până la Câmpurile, capturând 3 ofiţeri, 360 trupă, 5 tunuri, 13 mortiere, 7 aruncătoare de grenade, 14 chesoane, 4 mitraliere, 700 puşti, muniţiuni şi materiale de război. Doi ofiţeri ai regimentului au fost decoraţi cu Ordinul Mihai Viteazul cl. III.

Pentru bravura demonstrată în timpul celui de-al doilea război mondial, drapelul unităţii a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul cu spade cl. III. prin D. R. 278/02 februarie 1947, iar 10 ofiţeri ai regimentului au fost distinşi cu Ordinul Mihai Viteazul cl. III, (3 inainte de 1944, 7 după 1944) dintre care 6 post-mortem.

> Uniforma Regimentului 4 Dorobanţi “Arges” – 1877: Uniformele purtate de către dorobanţi în timpul războiului de independenţă (1877-1878) au fost adoptate în anul 1873. Ele erau compuse din următoarele elemente:

– Căciulă din blană neagră de oaie, de formă “cucă”, ornată în faţă cu cifrul domnitorului Carol I. Pe partea stângă avea o cocardă tricoloră, din metal, pe care era fixat numărul regimentului; sub cocarda se facea prinderea penei de curcan. Căciula era prevăzută cu o subbărbie din piele neagră;

– Bluză din pânză albă, încheiată la un rand de nasturi ascunşi. Bluza era ornată în faţă cu o bandă verticală din pânză albastră. Avea guler, manşete (tip cămaşă) şi epoleţi din pânză albastră. Pe epoleţi era reprezentat numărul regimentului, “4”, din postav bleu-marin;

– Pantaloni din postav alb;

– Manta din postav gri, încheiată la un rand de 5 nasturi, cu guler şi manşete răsfrânte. Petliţe şi epoleţi din postav albastru. Pe epoleţi era figurat numărul regimentului, din postav bleu-marin. Mantaua avea o clapă de buzunar, paspoalată cu albastru, plasată pe partea stângă a pieptului;

– Cizme din piele neagră, cu carâmb înalt sau opinci;

– Centură din piele neagră;

– Cartuşiere din piele neagră, de formă rectangulară, fixate pe centură, în faţă şi la spate;

– Port-baionetă, din piele neagră, purtată pe şoldul stâng;

– Sac de merinde din doc culoare natur, purtat în bandulieră pe şoldul drept;

– Plosca din lemn sau bidon din metal sau sticlă, purtat în bandulieră, pe şoldul stâng;

– Raniţă de formă rectangulară, din pânză impermeabilizată neagră, cu curele din piele neagră.

Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane albe, subţiri, din bumbac (1 pentru caporal, 2 pentru sergent, 3 pentru sergent-major, 4 pentru sergent-adjutant), dispuse orizontal pe gulerul bluzei, sau din galon de bumbac galben (două pentru caporal) sau fir auriu (unul pentru sergent, două pentru sergent-major, două late şi unul subţire pentru sergent-adjutant), dipuse oblic la partea superioară a manşetelor mantalei, în diagonală, de-a curmezişul între manşetă şi cot.

Ofiţerii purtau uniformă ca a infanteriei de linie, adică veston bleu-marin închis la un singur rând de nasturi, însă cu paspoale, petliţe, manşete în unghi, vipuşti şi banda de la chipiu de culoare albastră, cu chipiu şi panaloni gri, centură de fir, sabie, cu atârnătorile tecii prinse de curea, pe sub tunică, şi toc de pistol purtat pe o diagonală. Însemnele de grad erau ca ale infanteriei de linie, adică epoleţi din fir cu treflă la capătul dinspre umăr, dintr-o tresă pentru ofiţerii inferiori şi din două trese pentru ofiţerii superiori. Semne de grad suplimentare erau galoanele subtiri pe mânecă, în formă de vârf de lance, cu baza la capătul manşetei, în număr de la unul la trei pentru ofiţeri inferiori, iar pentru ofiţerii superiori se punea în plus galonul lat din fir galben sub tresele de grad, dispuse la fel. Gradele se repetau şi la chipiu, la îmbinarea calotei cu banda.

Comandanţii de regiment purtau în locul pamponului egreta albă de comandant. La ţinuta de ceremonie se purtau epoleţi cu franjuri şi stele.

> Uniforma Regimentului 4 Dorobanţi “Arges” – 1916-1918:

Uniformele purtate de către dorobanţi în timpul primului război mondial (1916-1918) erau similare celor ce fuseseră adoptate în anul 1912, de culoare verde-cenuşiu, faţă de care au suferit o serie de mici modificări în 1916. Ele erau compuse din următoarele elemente:

– Capelă din postav gri (verde-cenuşiu) cu paspoale roşii, având în faţă numarul regimentului (4);

– Cască model “Adrian”, cu cifrul regal (Ferdinand I. Suprapus peste Carol I.);

– Veston (iarnă) din postav gri (verde-cenuşiu), încheiat la un rând de nasturi ascunşi. Era prevăzut cu 4 clape rectangulare la buzunarele îngropate, 2 la piept şi 2 laterale. Gulerul era răsfrânt, paspoalat cu roşu, ornat cu petliţe din postav roşu. Epoleţi din postav gri, paspoalaţi
cu roşu. Pe epoletul drept era fixat un suport cilindric, din stofă, care menţinea pe umăr cureaua armei;

– Veston (vară) din doc verde-cenuşiu, cu buzunare aplicate, cu burduf – 2 la piept si 2 laterale, înclinate

– Pantaloni din postav gri (verde-cenuşiu), cu vipuşcă rosie;

– Manta din postav gri (verde-cenuşiu), încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi din metal oxidat. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse orizontal. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte. Gulerul era paspoalat cu roşu si avea petliţe roşii, iar epoleţii aveau paspoal roşu. Pe epoletul drept era fixat un suport cilindric pentru armă, ca şi la veston. La spate, mantaua avea două capace de buzunar false, dispuse vertical, paspoalate cu roşu, fixate cu câte doi nasturi metalici, unite la partea superioară printr-o martingală paspoalată cu roşu;

– Moletiere din postav gri (verde-cenuşiu);

– Bocanci din piele neagră sau natur;

– Centură din piele neagră sau natur, cu cataramă sau pafta neagră, simplă;

– Cartuşiere din piele neagră, de formă rectangulară, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei. Opţional, se pot purta şi cartuşiere austriece, italiene sau ruseşti din timpul primului război mondial; uneori, centura se purta cu paftaua închisă lateral sau la spate.

– Port-baionetă, din piele neagră sau natur, purtată pe şoldul stâng;

– Port-lopată din piele neagră sau natur, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin cureaua inferioară teaca baionetei;

– Sac de merinde din doc natur, prevăzut cu buzunar anterior pentru bidon, purtat în bandulieră pe şoldul stâng;

– Bidon din metal, de formă alungită, purtat în buzunarul sacului de merinde. Opţional, se purtau şi alte modele de bidoane, germane, ruseşti, austro-ungare, din timpul primului război mondial;

– Mască de gaze model românesc (1916), franceză (M-2) sau rusească (Zelinsky-Cumant);

– Raniţă de formă rectangulară, din doc impermeabilizat negru, cu curele din piele neagră.

Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane de bumbac galben, paspoalate cu roşu, dipuse transversal pe mijlocul epoletului vestonului sau mantalei (1 galon lat pentru fruntaş, 2 galoane late pentru caporal) sau din fir auriu (1 galon lat pentru sergent, 1 galon lat şi 1 galon îngust pentru sergent-major, 2 galoane late pentru plutonier, 2 galoane late şi 1 galon îngust pentru plutonier-major).

Exista şi un grad special, pentru plutonierii majori ce nu puteau accede la gradul de ofiţer sau pentru elevii ofiţeri ce nu terminaseră cursurile şcolii, denumit ajutor de sublocotenent, ce purta o tresă în V cu vârful în sus, la capătul dinspre umăr al epoletului.

Ofiţerii purtau o uniformă similară cu a trupei, însă din material de calitate mai bună, iar buzunarele vestonului erau aplicate, cu
burduf, cu clape acoladate, încheiate cu un nasture mic de uniformă, pantaloni de cizmă. În locul capelei se purta chipiul, simplu, cu o singură tresă, însemne albe, torsadă, cocardă şi cifru domnesc. În locul centurii se purta centură cu diagonală cu port-hart, port binoclu şi toc de pistol. Unii ofiţeri inferiori aveau şi carabină, pentru care se purtau cartuşiere. Gradele se indicau la epoleţi şi la chipiul de mare ţinută, ce era tare, cu toate însemnele galbene. Tot la mare ţinută gulerul vestonului era complet în culoarea armei. Gradele erau din trese inel de fir, sau din tablă cu elemente florale la mare ţinută, plasate la mijlocul epoletului, de la una la trei pentru ofiţeri inferiori. Ofiţerii superiori aveau un galon transversal pe epolet şi tot trese de la una la trei.

– Raniţă de formă rectangulară, din pânză impermeabilizată neagră, cu curele din piele neagră.

Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane albe, subţiri, din bumbac (1 pentru caporal, 2 pentru sergent, 3 pentru sergent-major, 4 pentru sergent-adjutant), dispuse orizontal pe gulerul bluzei, sau din galon de bumbac galben (două pentru caporal) sau fir auriu (unul pentru sergent, două pentru sergent-major, două late şi unul subţire pentru sergent-adjutant), dipuse oblic la partea superioară a manşetelor mantalei, în
diagonală, de-a curmezişul între manşetă şi cot.

Ofiţerii purtau uniformă ca a infanteriei de linie, adică veston bleu-marin închis la un singur rând de nasturi, însă cu paspoale, petliţe, manşete în unghi, vipuşti şi banda de la chipiu de culoare albastră, cu chipiu şi panaloni gri, centură de fir, sabie, cu atârnătorile tecii prinse de curea, pe sub tunică, şi toc de pistol purtat pe o diagonală. Însemnele de grad erau ca ale infanteriei de linie, adică epoleţi din fir cu treflă la capătul dinspre umăr, dintr-o tresă pentru ofiţerii inferiori şi din două trese pentru ofiţerii superiori. Semne de grad suplimentare erau galoanele subtiri pe mânecă, în formă de vârf de lance, cu baza la capătul manşetei, în număr de la unul la trei pentru ofiţeri inferiori, iar pentru ofiţerii superiori se punea în
plus galonul lat din fir galben sub tresele de grad, dispuse la fel. Gradele se repetau şi la chipiu, la îmbinarea calotei cu banda. Comandanţii de regiment purtau în locul pamponului egreta albă de comandant. La ţinuta de ceremonie se purtau epoleţi cu franjuri şi stele.

> Uniforma Regimentului 4 Dorobanţi “Arges” – 1941-1945

Uniformele purtate de către dorobanţi în timpul celui de-al doilea război mondial (1941-1945) au fost adoptate în anul 1939, cu mici modificări pe
parcurs. Ele erau compuse din următoarele elemente:

– Capelă din postav kaki;

– Cască model olandez, model “Adrian” sau german de al doilea război mondial;

– Veston din postav kaki, încheiat la un rând de nasturi ascunşi. Era prevăzut cu 2 buzunare aplicate, cu fald, cu clape rectangulare, la piept. Avea gulerul răsfrânt şi epoleţi din postav kaki;

– Pantaloni din postav kaki, bufanţi sau drepţi;

– Manta din postav kaki, încheiată la două rânduri de câte 4 nasturi kaki, din metal. Era prevăzută cu două capace rectangulare de buzunar, laterale, dispuse înclinat. Gulerul şi manşetele erau răsfrânte; la spate, martingala era dreaptă şi prinsă în doi nasturi de uniformă

– Moletiere din postav kaki, se purtau cu pantalonii bufanţi (pentru infanterie);

– Bocanci din piele neagră sau natur

– Centură din piele natur sau chinga de cânepă, cu pafta simplă sau din alamă, ornată cu o coroană;

– Hamuri din piele neagră sau natur;

– Cartuşiere din piele natur, de formă pătrată, fixate pe centură, frontal, de o parte şi de alta a paftalei. Opţional, se pot purta şi cartuşiere austriece din timpul primului război mondial;

– Port-baionetă, din piele natur, purtată pe şoldul stâng;

– Port-lopată din piele natur, pentru lopata Linemann, purtată pe şoldul stâng, în spatele port-baionetei, fixând prin curea teaca baionetei;

– Sac de merinde din doc kaki, purtat în bandulieră pe şoldul drept;

– Gamelă de formă rectangulară, din metal emailat, fixată printr-o curea pe capacul sacului de merinde. Opţional, se pot purta şi gamele de model german;

– Bidon românesc, german sau rusesc, purtat la centură, în spate;

– Mască de gaze românească (model 1932 sau 1939B), purtată într-un sac din doc kaki, sau de model german in recipient cilindric metalic, în bandulieră, pe şoldul stâng; rar s-a utilizat şi masca RSC Md.24 sau model M.35, civilă

– Raniţă de formă rectangulară, din doc impermeabilizat kaki, cu curele din piele natur sau gri, pe capacul căreia se putea fixa casca de model olandez.

Însemnele de grad erau reprezentate prin galoane de bumbac galben, paspoalate cu roşu, dipuse transversal pe epoletul vestonului sau mantalei (1 galon lat pentru fruntaş, 2 galoane late pentru caporal) sau din fir auriu (1 galon lat pentru sergent, 1 galon lat şi 1 galon îngust pentru sergent-major, 2 galoane late pentru plutonier, 2 galoane late şi 1 galon îngust pentru plutonier-major, 3 galoane pentru plutonier-adjutant în unghi).

Uniformele ofiţerilor erau din material mai fin, cu vestoane deschise la gât, cu revere şi petliţe de culoarea armei, cămaşă cu cravată, pantaloni de cizmă sau drepţi, cu vipuşcă, cizme din piele neagră, cu carâmb înalt, sau bocanci de trupă. Mănuşi „roşii” (maro). Gradele erau aceleaşi precum cele din primul război mondial, cu inele de tresă, plasate la epoleţi. Pe cap se purta caschetă (şapca); dacă se purta, în campanie, capelă sau bonetă, aceasta avea gradele dispuse în unghi în faţă sau pe clapa lateral-stânga. Centura cu diagonală era purtată numai de către ofiţeri, deşi de multe ori aceasta era disimulată pentru a nu fi identificată de către trăgătorii inamici. Tot pentru scopuri de disimulare se practica portul unui veston închis la gât, precum cel al trupei.