Cativa pasionati de istorie militara si-au manifestat interesul pt demonstratiilor de scrima cu arma a ATM, a documentatiei care stat la baza acesteia; unii au exprimat dubii asupra existentei loviturii cu patul armei de sus la perioadele istorice anterioare celei comuniste; sub pretextul ca aceasta manevra nu s-ar fi potrivit armelor si stilului de lupta din acele timpuri, si nu ar fi fost prevazuta in regulamente.
Toate exercitiile ATM se bazeaza pe o vasta documentatie, nu numai pe “Regulamentul Provizoriu asupra exercițiilor gimnastice pentru trupele de infanterie” – 1905
– copertile unora dintre cartile ce stau la baza evolutiilor noastre pot fi vazute si pe site-ul ATM la: http://www.traditia-militara.ro/index.p ... anguage=ro:
Lovitura cu patul de sus era chiar contraindicata, pt ca presupunea o schimbare de priza si, implicit, descoperirea in fata unei eventuale riposte. In plus, riscul de deteriorare a armei era mare - rupere a gatului armei, defectare a aparatului de ochire, deformare sau desprindere a componentelor mecanismului, descarcarea accidentala a armei indreptata spre cel ce o manuia. In plus, schimbarea de priza presupune multa indemanare si sange rece, pt a nu scapa arma in timpul schimbarii de priza.
In manualele de specialitate, lovitura cu patul de sus era mentionata, dar considerata grosolana si ineficienta in conditii normale. Ea devenea necesara in situatii disperate, atunci cand soldatul era inconjurat, sau era surprins fara baioneta fixata la arma sau cu baioneta rupta sau cazuta in timpul luptei, in urma loviturilor suferite.
De aceea, stim de la veterani, s-a exersat si aceasta lovitura contraindicata.
In 1955 a fost introdusa si in regulamentele militare romanesti, pt a sublinia ca armata populara, spre deosebire de cea regala – criticata ca fiind elitista si lipsita de grija pt soldatul de rand, oficializeaza si miscarile considerate neprofesioniste si grosiere, la care soldatul de rand este uneori constrans sa recurga.
In reconstituirea istorico-militara a fost statuat un principiu a carui valabilitate s-a demonstrat deja: important este sa reconstituim ceea ce facea soldatul roman, nu doar ceea ce scria in regulamente – un bun exemplu este rugaciunea in genunchi, care nu era prevazuta in regulamente, dar totusi, militarii romani recurgeau uneori, chiar daca foarte rar, si la aceasta pozitie neregulamentara – vezi: http://www.traditia-militara.ro/forum/Y ... 7470/12#12
Voi posta intai imagini, asezate in ordine cronologic, menite sa demonstreze ca lovitura de sus cu patul armei s-a practicat in toate perioadele pe care ATM le abordeaza; din pacate nu exista fotografii ale unor asemenea scene, ci opere ale unor pictori de front, martori la lupte sau ale unor artisti care isi bazeaza lucrarile pe relatarile martorilor oculari sau ale participantilor. Notorietatea autorilor si a lucrarilor, precum si absenta oricarei critici in atata timp, elimina orice fel de dubiu asupra veridicitatii ipostazei surprinse si considerate de catre artisti ca fiind reprezentativa:
]
Primele doua imagini sunt din revista Osprey, colectia Warrior, nr.24 "Austrian Grenadiers And Infantry 1788-1816" - au explicatiile incluse. Urmeaza o imagine a bataliei din Dealul Spirii din 1848, apoi 3 imagini clasice din timpul Razboiului de Independenta 1877-1878 si o imagine de manual cu lupta de la Marasesti din I.RM.
urmeaza >>