Armata romana a purtat in al II.RM o multitudine de modele de masti de gaze. La reconstituiri, recipientele sunt de prima importanta, intrucat sunt permanent la vedere, spre deosebire de masca propriuzisa.
Cele mai frecvente sunt:
- masca M35 militara, purtata intr-un sac special din doc kaki pe soldul stang, cu o chinga cu model “oase de peste”, in V, trecuta peste umarul drept. Sacul de dimensiuni 250 / 230 / 90mm, are forma identica cu cel polonez pt masca Wz-32; capacul sacului este asimetric – are doar pe stanga o bordura laterala. Tubul filtrant se tinea in sac si in timpul utilizarii, el fiind conectat la masca printr-un furtun de legatura din panza cauciucata
- mai multe tipuri de masti germane, despre care se pot gasi detalii la: http://gasmasklexikon.com. Tot acolo se gasesc informatii despre alte masti de gaze straine. Mastile germane, AUER md.1940 sau mod german 1938 sau 1941. Recipientul este o cutie metalica de forma cilindrica, cu striatii verticale. Acesta se purta in general tot pe soldul stang, in pozitie orizontala. Aceste cutii au diametrul ramei de 125mm, iar inaltimea cuprinsa, in general, intre 245 si 278 mm; pe fundul cutiei este stantata litera D (majuscula de tipar)
- masca romaneasca RSC Md.24, o varianta adaptata a modelului francez ARS din 1917. Cutia metalica este mai scurta, dar cu diametru mai mare decat cea germana, iar striatiile verticale sunt intrerupte de o dunga orizontala la mijlocul inaltimii
- masca romaneasca FMP md.1944, cu cutia metalica avand diametrul ramei de 130mm si inaltime de 300mm, foarte asemanatoare cu modelele germane, cu striatii verticale; se purta tot in pozitie orizontala pe soldul stang
- masca romaneasca civila M.35, FMP (Fabrica Masti Protectie), Sarogaz, sau AGV (AntiGaz Vulcan), avea tubul filtrant legat direct la masca. Cutia metalica are striatii orizontale, mai rare, iar dimensiunile sunt: diametrul ramei de 145mm, inaltimea de 350mm. In interior se puteau afla: masca romaneasca md.32 sau md.39 cu filtru md.35, sau chiar combinatii de masti si cartuse filtrante rusesti (GP5), germane si chiar poloneze. Aceasta masca nu a fost utilizata de catre armata pe scara larga, in special din cauza ca avea cutia cea mai mare si mai ancombranta si pt ca nu putea fi purtata decat intr-o mai putin comoda pozitie verticala – afara de cazul unei adaptari cu o curelusa sau o sarma, asa cum ne-au relatat unii veterani. Aceste masti au fost distribuite mai mult la unitatile ramase in tara, la unitati de instructie, la partea sedentara. Totusi, au ajuns sa fie purtate si in lupta.