Sursa: Kepi, Forumul "6 Dorobanti"; http://6dorobanti.ro/forum/YaBB.pl
[color=#000000] "În numele lui Dumnezeu Atotputernic eu, vânătorul de munte.... , jur credință Majestății Sale Regelui Ferdinand I, supunere legilor și îndatoririlor militare în timp de pace ca și în război. Așa să-mi ajute Dumnezeu!".
Iată formula jurământului pe care îl depun recruții vânători de munte, în această zi de sărbătoare națională, aniversarea Unirii Principatelor. În mijlocul careului format de batalionul sub arme, în curtea plină de zăpadă, se ridică altarul improvizat: o față de masă acoperă masa pe care sunt așezate obiectele necesare cultului; două lumânări sfrijite de ceară galbenă, a căror flacără pâlpâie în bătaia aspră a vântului de Răsărit, un lighean cu apă sfințită în care-i înmuiat mănunchiul de busuioc, cartea de rugăciuni, prescurile și totodată, tabloul nominal al celor care depun jurământul și care va servi de proces-verbal al ceremoniei. În fața vânătorilor plini de evlavie preotul îmbrăcat în odăjdii sfinte, cu aurul înnegrit de vreme, slujește ajutat de un dascăl bătrân. După cuvântarea scurtă și răsunătoare a comandantului, plutoanele vin pe rând in fața altarului și se împart în grupe de câte 5-6 oameni.
Preotul prezintă fiecăruia o cruce mică, pe care un soldat o ține ridicată și pe care ceilalți o ating cu mâna și cu voce tare fiecare rostește cuvintele solemne prin care se făgăduiește Patriei.[\/b] Apoi plutoanele se strâng în fundul curții și, în sunetele grave și mohorâte ale trâmbițelor, începe defilarea. Comandantul încurajează cu câteva cuvinte, scurt, plutoanele care defilează mai bine. Vânătorii răspund cu voce puternică printr-un energic "Să trăiți!". Pe fețele slăbite, pe uniformele roase și decolorate, stau scrise în chip jalnic toate privațiunile, toate suferințele, toate mizeriile care s-au abătut pe țară în câteva săptămâni...."
( cf. Nicolae Petrescu, Regina Maria și Vânătorii de Munte în războiul întregirii neamului, Oscar Print, București 2008, p. 9-10 )
Ceremonialul desfasurat la 24 ianuarie 1917, respectă întru-totul prevederile regulamentului serviciului interior din 1919, dar aduce o precizare în plus referitoare la efectuarea jurământului cu mâna pe crucea ținută de un soldat. Modul concret în care trebuia să stea soldații cu prilejul rostirii jurământului nu este prevăzut în regulamentul amintit mai sus, dar putea să difere (cu mâna dreapta ridicată cu trei degete în sus – așa cum apare în fotografii sau cu mâna dreaptă ridicată și atingând crucea – așa cum reiese din relatarea de mai sus, în funcție de condițiile specifice ale locului și momentului în care are loc ceremonia:
" In numele lui Dumnezeu Atotputernicul eu, soldatul ...., jur credinta M. S. Regelui Ferdinand I, supunere legilor si indatoririlor militare, in toate ocaziunile, in timp de pace ca si in timp de razboi, asa sa-mi ajute Dumnezeu"
Desi nu este specificat in Regulamentul serviciului interior din 1900, militarii care depuneau juramantul se descopereau si ridicau mana dreapta , cu degetele mare, aratator si mijlociu in sus (simbolizand Sfanta Treime). Acest sistem era utilizat in armatele tarilor ortodoxe (vestitul juramant/salut sarbesc "tri prsta" ) si chiar si in armata germana a celui de-al treilea Reich.
[/color]