“Profesor la Școala de război, am cerut favoarea de a întovărăși, ca voluntar, armatele noastre….. Am publicat, în Acțiunea militară a României, cartea din care Socec a dat a doua ediție, notele mele din timpul inofensivei călătorii militare pe care am putut-o face astfel în iulie 1913. Întregul acestei “acțiuni” sămăna mai mult cu o excursie și cu o migrație , deși conducerea supremă era încredințată unui om de mare merit, pe care l-am văzut atunci întâia oară, generalul Averescu, înalt, foarte slab, osos, cu o privire fosforică în ochii mici și reci, vrăjind pe aceia care aveau a face cu dînsul și dîndu-le siguranța că tot ce se face trebuia făcut și trebuia făcut așa, cu siguranța izbîndei la capăt….. Generalul Crăiniceanu voise o armată de 800.000 de oameni și o avea, dar cu chipiile Liniei de la 1880, găsise în cine știe ce vechi depozite, și cu blajini rezerviști, cărora numai de răsboi nu le ardea. ”
N. Iorga- “O viață de om așa cum a fost” Ed. Minerva- București, 1976
CM