In memoriam

[mirel]

[size=12]            Profitînd de faptul că maiorul Oghină se mutase din comandament și venise un alt maior Lăzărescu Nicolae. Șeful Bir. de instr și înformații, maiorul Ștefănescu Ioan, m-a mutat dela biroul adjut. la biroul său. Eu care-mi pusesem în gînd să mă mut cu totdinadinsul, am cedat și m-am mutat la acel birou.-
     În ziua de Sf Nicolae, mă pomenesc cu Popescu Nic. dela Buzău  împreună cu sotția. Am făcut petrecere pe negîndite, iar seara tîrziu s-a înapoiat acasă și eu i-am petrecut pînă în gară.
     Mare mi-a fost surprinderea cînd pe peronul gării am întîlnit după plecarea trenului pe Marioara, fiica lui Moș Costache Olteanu, la care șezusem cu chirie cu 12 ani în urmă  la Buzău, cînd candidasem la admitere la Șc. Normală. Era croitoreasă la un atelier din Ploiești și ședea pe aproape de cimitirul Bolovan. Am condus-o pînă acasă și ea m-a rugat să mai trec pe la ea neștiind deocamdată ce-i cu mine. Tîrziu i-am spus că am soție și  3 copii și atunci disperarea ei era la culme, căci avea gînduri necurate. Eu mai aveam altă piedică. Mă înscrisesem în particular la liceul Petru și Pavel din Ploiești și trebuia să mă acup serios de carte.
     Trebuia să fiu un erou să ies cu toate bine și atunci a trebuit să mă întîlnesc cît mai rar cu prietena. Am sacrificat-o pe ea cum era și logic și am devenit în băiat sîrguincios căci am promovat două clase de liceu în anul acesta-
     Cu maiorul Ștefănescu nu prea m-am împăcat la birou și a început să-mi intre în cap, fumurile de mutare la Buzău, deși în toamnă m-am înscris în cls. III-a la liceu.      
[/size]

[mirel]

[size=12]            În primăvara lui 1924 profit de ocazie că nu era maiorul al birou iar colonelul Nițescu în concediu și înaintez raportul de mutare care trece neobservat și ajunge favorabil pînă al Minister.Aici dau unui funcționar de la bir. 5 ad-ție 500 lei și pe 1 aprilie sunt mutat de minister la Divizionul 5 Tren în Buzău!
     Scandal. Maoirul Ștefănescu nu vrea nici în ruptul capului să se lipsească de mine din mai multe motive.
     Era ofițer de stat. Major și profesor la Șc. Of. Rez. Ploiești, unde avea 8 ore pe săpămînă. Eu lucram singur la birou în locul lui, numai cu 2 caporali. Unul Davidescu din București și Ruxăndrescu Ion din Păltineni- Buzău.
     Dar Decizia Ministerială trebuia să se respecte și eu n-am cedat insistențelor lui. Pe de altă parte maiorul purta corespondență  cu o profesoară din Cetatea Albă și aceasta se făcea cu știrea mea.
     Cunoscînd acest secret l-am amenințat și atunci abia după o lună și jumătate întîrziere – mai- abia am putut scăpa cu chiu cu vai de la Divizie.
     La 9 mai 1924 m-am prezentat la noua unitate și am fost repartizatde colonelul Costiniu la Bir, Cassieriei cu adm. căpitan Săfcoianu Gh. cumnatul unui oarecare Simion de la Boldești.
     Într-una din zilele lui August văd că intră pe ușa cancelariei căpitanul Dima Petre, dela Div. 13- Dă „ Bună ziua” și intră direct în cabinetul Lt. Col. Malinovski ajutorul comandantului, urmat de maiorul Trestioreanu dela Comenduirea Pieței Buzău. Atitudinea indiferentă a căpitanului Dima care era fecior de profesor și bun prieten cu mine m-a făcut să bănuiesc ceva neplăcut și nu m-am înșelat.-
     După jmătate de oră ies din cabinet cei trei ofițeri si Malinovski mi se adresează mie cam așa:  „Dta dă-i în primire căpitanului Săfcoianu ce ai în lucru, căci ești pus la dispozițai d-lui căpitan Dima cu începere chiar de acum.-
     Tremurînd de necaz și frică chiar am predat niște niște lucrări lui Săfcoianu care era un bătrîn complet alb și bietul om nedumerit n-a putut zice nimic. – Plec afară din cancelarie disperat și căpitanul afară mă invită să mă urc într-o trăsură de piață cu care veniseră ei și să-i spun birjarului să ne ducă acasă la mine.
     Tot drumul n-am scos o vorbă. Nici ofițerii care erau în fața mea n-au spus nimic. Soția era cu copii în grădină și văzînd că intru în casă cu doi ofițeri a crezut că sunt medici, căci fusesem  cam bolnav cu o zi înainte și n-a dat nici o inportanță acestui fapt.
[/size]

[mirel]

[size=12]            Ajunși în casă maiorul Trestioreanu își aruncă ochii pe birou și vede o carte de limba germană, un caet scris tot în limba germană și cu aerul omului care descoperă ceva f. important se adresează căpitanului:
„Poftim”- și arată cu degetul. Căpitaul se uită, citește și explică:
„-D-lui este înscris în particular la liceu și acestea sunt lecțiile de studiu.
- Atunci eu mi-am complectat orice  despre el și nu mai am nimic de cercetat- a spus maiorul și s-a așezat pe scaun.-
- Vezi D-ta și procedează cum crezi” a mai adăgat maiorul. Aveam o bibliotecă bogată. Cărți de literatură , cărți de școală, caiete și puține cărți cu caracter militar.
     Căpitanul Dima se uită fugitiv prin cărți și găsind un regulament al tunului de 53 mm mă roagă dacă vreau să i-l dau căci are mare nevoie de el fiind ofițer de artilerie. I-am dat.
     Deși nu găsise nimic suspect la mine Dima avea ordin și foi de drum să mă transporte la Ploiești la comandament. Îmi spune apoi că să n-am nici o teamă căci ei nu au dresat nici un act cu ocazia cercetărilor  și să-i spun soției că eu mă duc pînă la Ploiești. Ce eram să fac? Mă duc afară să-i spun Ilinchii că eu mă duc pînă la Ploiești căci am acolo de dat ceva în primire și mîine voi venii acasă. Cam nedumerită soția n-a spus nimic și eu am plecat cu cei doi ofițeri la gară.
     Cu primul tren am plecat spre Ploiești și pela orele 5 după  masă eram la comandament. Aici Șeful de Stat major Lt. Clolonel Zagorițe Constantin  un smintit și jumătate, care ținea loc titularului plecat în concediu , dăduse un ordin la raport pe vreo trei fețe de registre, cum trebuie să procedeze ofițerul de serviciu cu mine, unde să fiu cazat, să nu iau contact cu nimeni. Maiorul Ștefănescu era și el în concediu pe la Brașov  și era chemat și el telegrafic. Eu credeam că vinovat de tot [..]pajul asta e numai Ștefănescu, si eram tare supărat și îndîrjit, hotărît să-l demasc cu toate potlogăriile lui, mai ales cu corespondența clandestină ce purta cu d-na din Cetatea Albă, el care era ofițer șef al bir. de informații.-
Ofițer de servicu era elevul Gheorghe Dumitru un fost bun camarad care și el era îngrozit de atitudinea vijelioasă a colonelului Zagorite
[/size]

[mirel]

[size=12]            Deocamdată eu eram intrat în biroul Serv Sanitar la etaj și aici eram sechestrat să nu vorbesc cu nimeni. Era sîmbătă după masa cînd comandamentul de obicei rîmînea pustiu, numai cu personalul de serviciu. Am dormit noaptea acolo. N-am mîncat nimic.-
     Bietul Ștefănescu fiind pus la curent de Gheorghe Dumitru, căci sosise  dela Brașov la o oră după mine, a căutat să afle care-i cauza și apoi mai mult ca orice  sa vorbească cu mine.-
     A trimes pe Gheorghe Dumitru of. de serviciu  să mă anunțe că este în curte și să vorbesc cu el pe geam. Cum eram de necăjit pe el nici n-am vrut la început să aud așa ceva. Totuși lămurindu-mă Gheorghe am deschis geamul și am vorbit puțin cu maiorul. Î-am spus ce s-a întîmplat la Buzău cu căpitanul Dima iar el în șoaptă mi-a spus că se va interesa el și nu va fi nimic, neuitînd să mă roage să nu divulg nimic din ceia ce știam numai noi amîndoi.
     A doua zi de dimineață vine smintitul de Zagoriț puțin cam dezorientat căci vorbise deja cu Dima și acesta îi spusese cum stă cazul cu mine.-
     Cînd intră la mine în birou eu trîntit pe o canapea și fără să mă scol sau să-l salut, am așteptat să vad ce vrea.-
     El a început să vorbească cu mine și să se scuze puțin că ma adus la Ploiești și că nu o să fie nimic.-
     Eu i-am răspuns că sunt arestat de el, mai mult de 24 de ore nu mă poate ține, iar pe de altă parte soția a rămas disperată la Buzău.. M-a asigurat că va telefona numaidecît la Buzău prin Comenduire, iar eu este nevoie să stau  pînă mîine cînd va veni de la Siguranța Statului să-mi se ia o declarație.
     Mi-aduc aminte cît de tare am strigat spunîndu-i că ce am făcut eu de sunt obligat să dau asemenea declarații. Colonelul s-a dat un pas înapoi a mai spus ceva și a plecat afară luînd măsuri să telefoneze la Buzău.
[/size]

[mirel]

[size=12]            Pînă seara am aflat care a fost cauza:
           Caporalul Ruxăndrescu a sustras dela bir. adjutanturei ordinea de  bătaie a  ofițerilor în rezervă și crezînd că e o carte de folos a dus-o acasă la Păltineni.
     Acolo în urma unor percheziții, jandarmii au găsit cartea și cunoscîndu-i importanța, au trimis-o Diviziei 13. Colonelul Zagorite a arestat imediat pe caporal  și a început să-l chestioneze  cine i-a dat lui cartea dela adjutantură? El ca să scape iar ceilați din birou să nu fie pedepsiți au aruncat vina că eu eram plecat din divizie, pe mine, fără să se gîndească că eu aveam proces verbal de predare cînd am plecat dela bir. adjutanturii.
     Dacă mă găsise pe mine „Țap ispășitor” mai adăugaseră amărîtul de Ruxăndrescu că m-a văzut într-o seară că am luat un dosar acasă dela birou și a doua zi nu l-am mai adus.
     Biroul de informații este este cam delicat și  colonelul s-a gîndit  că de aici se va descoperii cine știe ce și atunci ne pune pe drumuri pe mine care fusese la bir. informații și pe maiorul Ștefănescu pe care-l prismuia pe motivul că lua și lecții pe lîngă soldă dela profesorat.-
     Deja se exprimase [,,,,] cînd a venit a venit în biroul nostru cu decizia mea de mutare: „Ei Ștefănescule ți-l-a mutat pe Nica, cine-ți va mi ține locul să poți să fi și profesor de școală!” El avea avea subalterni slabi și serviciul nu putea merge decît condus de el personal.-
[/size]

[mirel]

[size=12]             A treia zi- luni- pela orele 10  vine Șeful Siguranței – Birzănescu- un foarte bun prieten cu mine, care mă rugase în nenumărate rînduri ca în „buletinul informativ”  ce trimiteam la C.5.A să arăt că și Siguranța generală a Statului Ploiești – mi-a dat o parte din informațiile din buletin.
     Cînd mă vede Bîrzănescu îmi întinde pritenește mîna și mă ia cu cealaltă de spate, dar eu ursuz cum eram și enervat i-am răspuns că nu are nimic de vorbă cu mine cînd situația noastră nu e cea de ieri. El a rîs și a căutat să mă domolească, întrebîndu-mă cum a fost cu dosarul  de ce spune Ruxăndrescu? ( Bine că nu s-a descoperit o vorbă)
     I-am răspuns scurt: Maiorul mi-a spus să caut decizii cu interzicere de port armă și eu am cerut un dosar cu monitoare oficiale de la C.R. Prahova.  Care era în aceiași clădire cu Divizia. Pentru că era seară și dosarul era mare, iar lumina electrică se defectase am luat monitoarele acasă să pot găsi decizia cu pricina.- A doua zi am venit eu cu dosarul de monitoare oficiale și l-a predat jos la C.R Prahova căci aveam nevoie numai de Nr. Deciziei. Declarația mi-a scris-o un funcționar dela Siguranța și eu eram complet desculpat. A fost chemat și Plot Teleabă.                                                [/size]

[mirel]

[size=12]             Bîrzănescu s-a dus la generalul Mironescu D. cu declarația mea și acesta mi-a făcut ordin de plecare la corp și l-a semnat. M-a chemat și pe mine și a zîmbit cînd m-a văzut așa de acru.-
     „- Ce-i cu tine mai Nica , dece ești așa de necăjit?
      -Domnule general sunt pus în rîndul dușmanilor țării.
            - Nu e nimic , uite ordinul, cere foie de drum de jos și vezi-ți de treabă că a fost o greșeală a lui Zagoriț.
-      Domnule general sunt atît de descurajat că nu voi mai putea sta nicidecum în armată.
-      Vezi-ți de treabă și n-ai nici o grijă că așa se întîmplă în viață”
L-am salutat și generalul mi-a întins mîna. Mă cunoștea cît de conștiincios lucrasem și îi părea bine că nu se înșelase cînd îi spusese colonelului Zagoriț că nu sunt eu capabil de asemenea fapte.-
     Am plecat direct la tren fără să-mi mai iau foi de drum și am ajuns la amiază acasă la Buzău.
[/size]

[mirel]

[size=12]            Aici altă pacoste pe capul meu!
     Cum mă prezint dimineață la birou îi spun căpitanului toată întâmplarea, dar el era mulțunit că am scăpat căci nici el nu știa ce să creadă.
     Tocmai cînd isprăvisem de povestit intră și colonelul Costiniu și cum mă vede  mă privește încruntat și-mi dă ordin să poftesc la cabinetul său. Dela ușă mă măsoară încodată disprețiutor și-mi spune:
„- În 24 de ore să-ți faci bagajul și să pleci! În unitatea mea nu trebuie să steie asemenea oameni.
„Să trăiți D-le colonel am înțeles, și plec să-mi fac raportul de plecare foarte calm.
-      Stai , stai, stai, că nu merge așa, spune-mi cum s-a întîmplat chestia”
Eu i-am povestit din fir în păr și pe măsură ce-i povesteam se observa pe fața colonelului cum începea să-și schimbe atitudinea pînă cînd la urmă chiar a rîs cînd a auzit de Zagoriț și mi-a spus: „Bine, du-te la birou.”
     Eu l-am salutat încă o dată și am plecat. La birou mi-am făcut cerere de mutare, căpitanul s-a uitat la ea foarte indignat și n-a vrut să pună nici o rezoluție plecînd cu ea la  colonel.
     Ce-au vorbit ei acolo nu știu că au ieșit amîndoi rîzînd din cabinet și spunîndu-mi să-mi vad de treabă, dar eu le-am spus că nu mai stau nici decum în divizion și am și plecat la Comandament unde aveam atîți prieteni care veșnic mă rugau să mă mut cu ei, le-am cerut o  hîrtie , am scris consemțîmîntul de mutare , și bucuria lor n-a fost proastă.
     Am plecat cu ea la Șeful de Stat major, a pus rezoluția și colonelul mi-a spus că în 15 zile voi fi la Comandament.-
     Nici cu aceasta nu s-a rezolvat ambiția mea pentru nedreptatea suferită și am mers a doua zi la colonelul Buzoinu Emil, Șeful Ald. Rep al C.5.A și i-am spus dorința mea nestrămutată de a pleca din cadrele active ale armatei.
[/size]

[mirel]

[size=12]      Colonelul Buzoianu m-a ascultat apoi m-a sfătuit să rămîn mai departe în armată căci oriunde se întîmplă frecușuri și greșeli de feulul acesta.
     Era un om bătrîn, blînd și cu părul alb. Eu am rămas neînduplecat și a doua zi abia mi-a dat o scrisoare către maiorul Podgoreanu, Șeful de cabinet al Ministrului de război. Măldărăscu.  
M-am dus de mai multe ori la maiorul Podgoreanu pînă l-am găsit și am putut pătrunde la el și s-a scurs puță vreme vreo 5 luni de zile.-
     În acest interval îmi vine mutarea la Comandamentul  5 Teritorial pe 1 febr. 1925 și mă prezint la noul corp, dar concomitent cu aceasta îmi vine o scrisoare personală de la maiorul Podgoreanu în care mă anunță că mi s-a aprobat demisia din armată.
     Am continuat serviciul două luni la Comandament și la 31 martie mi-a sosit demisia din armată..
[/size]

[mirel]

[size=12]În cadrele învățămîntului.
[\/i]

Iată-mă scăpat de armată după un timp de 8 ani și 6 luni.
Am plecat la Boldești mi-am aranjat familia- soția și 3 copii, și încep să mă interesez de post.
     La Boldești era un post vacant de învățător care era ocupat de o oarecare Zoe [...], care făcea servicul de secretară la Insp. Șc. Buzău............
Viața merge mai departe..............

Va Urma.......................................
[/size]