Romania pe frontul de est II.RM

[stoica]

In mod surprinzator, informatiile despre armata romana in al II.RM inca apar cu multe lacune si erori, mai mult sau mai putin intentionate, in surse din strainatate.
ATM si-a asumat rolul, ca prin prestatia sa, prin documentatia sa istorica si prin legaturile pe care le stabileste cu grupuri similare din toata lumea, dar si cu alti pasionati si interesati de subiect, sa ajute la curatirea adevarului istoric de deformarile propagandistice, din orice directie ar veni ele - vezi http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1322261090, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1316150820, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1304931785, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1312406112, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1308035898, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1296733847, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1285000154, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1272105723, etc.
Un exemplu de-a dreptul hilar, este oferta spre vanzare pe internet (nu degeaba s-a fi numind site-ul "tattered cover") a unui numar din Osprey inexistent, in care a fost compilat titlul volumului despre armata maghiara cu imagini din volumul despre armata romana:

       (1)           (2)         (3)    

Anuntam cu bucurie ca o firma din Ucraina a produs miniaturi la scara 1/72 dupa soldatii romani din al II.RM; ne mandrim cu faptul ca a ales ca imagine relevanta pt coperta cutiei respective o fotografie cu reconstituitori romani de la ATM, camarazii nostri Gabi, Emil si Eugen, asa cum erau ei echipati la Marsul Comemorativ al Bataliei de pe Don din anul 2008:

      (4)         (5)          (6)  

Bucuria s-a mai estompat, atunci cand am vazut textul care insotea acest produs (6).
Aici apar amestecate informatii reale cu cateva stereotipuri propagandistice straine, care, prin omisiuni si prin ridicarea unor exceptii la rang de regula, dau o impresie deformata despre prestatia armatei romane.
Este adevarat ca:
- armata romana nu dispunea de suficient armament greu, iar modernizarea armamentului s-a facut cu dificultate
- armata romana nu era pregatita sa duca lupte atat de departe de propriile frontiere, mai ales pe o durata atat de lunga – aceasta nu facea parte dintre ipotezele ei strategice; din aceasta cauza, serviciile faceau foarte greu fata cerintelor
- armata romana nu dispunea initial de echipament adecvat pt conditii meteorologice hibernale extreme; modul in care soldatii romani s-au adaptat la acele conditii pt a supravietui, a fost identic cu cel al celorlalte armate pe acel front, dar etichetarea s-a pastrat numai la noi
- armata romana nu lupta in Crimeea, Caucaz si pe Don pt a cuceri teritorii, ci in speranta ca va putea reobtine si asigura propriile teritorii, pe care le-a pierdut in anul 1940

ATM a mai abordat in mod documentat situatia si rolul armatei romane in timpul II.RM (http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1272469350, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1308686593, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1271020386, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1269431168, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1268419686, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1320745786, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1235842425, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1300741938, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1300171570, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1291381231, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1289818238, http://www.traditia-militara.ro/forum/YaBB.pl?num=1247464516, etc.). Vom cauta si alte probe pt sustinerea afirmatiei ca soldatul roman si-a facut cu onoare datoria si ca prestatia sa este pe nedrept subestimata.

[stoica]

In sprijinul ideii enuntate, recomand excelenta carte, cu titlu edificator: "Third Axis, Fourth Ally - Romanian Armed Forces in the European War 1941 - 1945" => "Al treilea in Axa, al patrulea intre Aliati - Fortele Armate Romane in Razboiul European 1941 - 1945":
                               

Este scrisa de catre Mark Axworthy, Cornel Scafes si Cristian Craciunoiu. Pe coperta se afla una dintre putinele fotografii color originale cu soldati romani in II.RM. Se observa ca ostasii romani poarta tinute de vara, din doc kaki deschis, iar, in timp ce unii au casti de tip olandez, unul are o casca Adrian, din I.RM.

De asemenea, consider relevant clasamentul pe armate straine al celei mai inalte decoratii de razboi germane: Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes):

- Romania[\/b]: 19
- Italia:         9
- Ungaria:     8
- Japonia:     2
- Finlanda:    2
- Slovacia:   2

Nu am luat in calcul soldatii din Waffen SS proveniti din tari straine, desi, nici la acea categorie nu a trecut nici o tara de 12 Cruci de cavaler. Faptul ca ofiterii romani au obtinut un numar atat de mare de Cruci de Cavaler este cu atat mai onorant, cu cat criteriile, circuitul birocratic si severitatea/parcimonia cu care se evaluau propunerile de decorare erau extreme => vezi: http://en.wikipedia.org/wiki/Knight's_Cross_of_the_Iron_Cross   

Mai mentionez, citand din articolul "Campania Armatei Romane pentru Eliberarea Basarabiei si a Nordului Bucovinei" de Manuel Stanescu:

<<După război generalul Hans Speidel (ajuns comandant al forțelor terestre ala NATO în Europa Centrală), întrebat de către cunoscutul ziarist american Cyrus Sulzberger: „care au fost cele mai bune trupe ale Axei în afara de germani? finalandezii, croații, ungurii?” a răspuns: "niciunul din aceștia. Românii au fost. Dați-le sefi buni și nu veți găsi trupe mai bune">> (http://patria.ablog.ro/#axzz1feMo16hZ)

[mirel]

lista detinatorilor

http://www.knights-cross.com/knights%20cross%20holders%20non%20german.html

[stoica]

Postez in continuare o scrisoare semnata de catre Maresalul Ion Antonescu la 9 decembrie 1942, adresata Feldmaresalului Erich von Manstein (pe numele sau initial Lewinski). Ea consituie raspunsul Conducatorului la acuzele neintemeiate ale comandamentului german, formulate in ziua de 03dec42, pt cedarea romanilor pe frontul din Cotul Donului, armata rosie atacand exact in sectoarele romanesti ale frontului. Conducerea militara germana a Grupului Sud a cedat tentatiei de a culpabiliza armata romana, pt a-si proteja propria imagine si pt a acoperi unele inadvertente de coordonare, de care era raspunzatoare partea germana. Raspunsul de mai jos a provocat o schimbare de atitudine din partea comandamentului german.

Scrisoarea este disponibila publicului de mult timp, dar nu indeajuns cunoscuta. Merita citita integral, cu mare atentie. Din text reies urmatoarele:

- armata romana si-a facut pe deplin datoria

- romanii au fost primii straini care au obtinut Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar si primii straini care au obtinut Crucea de Cavaler pt un ofiter superior

- exceptiile nu sunt reprezentatitve si nu au depasit cazurile negative ale altor armate

- militari germani s-au dedat la excese total nejustificate fata de militari romani

- unitatilor romanesti li s-a incredintat un sector in care armata sovietica avea deja un important cap de pod peste Don; romanii au cerut, si nu li s-a permis, sa lichideze acel cap de pod

- trupele romane au fost suprasolicitate de catre comandamentul german, in mod disproportionat fata de alte trupe din sector, atat din punctul de vedere al timpului petrecut continuu in prima linie, a lungimii/duratei marsurilor de pozitionare, a lungimii de front asignate, a misiunilor si obiectivelor in raport cu capacitatea serviciilor, cu dotarea si cu inzestrarea

"Domnule Feldmaresal,

Am luat cunostinta cu adanca mahnire de raportul din 3 decembrie 1942, pe care a fost silit sa vi-l adreseze generalul Steflea si tin sa va exprim nemultumirea mea pentru faptele ce vi s-au semnalat cat si pentru incompleta satisfactie ce i s-a acordat. Nu numai ca-mi insusesc in totul cele ce generalul Steflea v-a raportat, dar tin inca de datoria mea, fata de raspunderea istorica pe care o port si fata de contributia militara la razboiul actual al tarii ce conduc, sa adaug urmatoarele:

1. Romania si-a oferit aproape totalitatea fortelor ei armate, cu cele mai de seama cadre, cei mai tineri si mai bine instruiti soldati si cel mai modern material de care am dispus, ca alaturi de armata germana, sa contribuie la zdrobirea bolsevismului, indeplinind astfel un rol european, foarte departat de modestele ei idealuri nationale si politice.

Acest sacrificiu generos nu trebuie deci privit ca o obligatiune fara restrictiuni. Nimeni nu ne poate cere altceva decat ceea ce noi consimtim a da, intre Germania si Romania neexistand pana la aceasta data nici o conventie, nici politica, nici militara.

In calitate de conducator al statului roman si de comandant al armatei, am deci dreptul de a impiedica orice act, care imi poate compromite prestigiul indispensabil exercitarii functiilor mele si am datoria sa sustrag din fata oricarei molestari ofiterii si soldatii romani, supusi unui tratament incompatibil cu onoarea si credintele tarii mele.

2. Cunoasteti contributia trupelor romane din esalonul I al armatei romane, care cu exceptia operatiunilor de la Odessa si Don, au sangerat sub ordinele armatei a 11-a germana, pe care ati comandat-o de la Nipru pana la Kerci si Sevastopol. Va sunt poate mai putin cunoscute operatiile corpului de armata general Dragalina si al trupelor din Caucaz, carora li se datoreste nu numai salvarea situatiei critice de la Donet, din iarna trecuta, dar si atingerea obiectivelor actuale de pe Don, Volga si muntii Caucazului.Fara falsa modestie, cred ca nu exagerez, daca afirm ca, fara prezenta trupelor romanesti in iarna trecuta, Crimeea putea fi pierduta si situatia de la Donet ar fi putut duce, daca nu la pierderea cel putin la amenintarea Ucrainei, de la est de cotul Niprului.

3.Fortele romanesti si esalonul II au fost promise comandamentului suprem german in timpul grelei crize prin care a trecut armata germana pe frontul de est, in iarna trecuta. Am cerut in schimb numai ca unitatile romane sa fie dotate la fel ca cele germane si sa fie transportate pe calea ferata pana in apropierea frontului, pentru economisirea echipamentului. S-au facut promisiuni, dar nu au fost respectate.

- trupele romanesti ale Armatei a 3 -a au facut 500-600 km pe jos pentru a ajunge pe front, in timp ce trupele germane au fost duse cu trenul pana in liniile cap de cale ferata, ba mai mult s-a dat ordin Marilor Unitati Romane, ca din garile de debarcare sa le transporte pana la pozitiile de lupta cu putinele camioane de care dispuneau;

- drept dotatie moderna s-a dat diviziei blindate romane 22 care grele germane si 2 companii anticar, i s-a refuzat insa grupul de recunoastere, iar majoritatea - nu totalitatea - diviziilor romane au primit ca unic mijloc de lupta contra carelor o baterie de 6 piese anti car grele cu tractiune hipomobila.

4. Pentru ca se arunca un discredit asupra trupelor romane, in special ale Armatei a 3-a, spre completa dvs. edificare, va aduc la cunostinta urmatoarele:

- Comandamentul german prin domnii Weichs si Hauffe este responsabil de angajarea trupelor acestei armate in conditii cu totul dezavantajoase. [\/b]

>>> urmeaza[\/i]

[stoica]

>>> urmare[\/i]

- Mi s-a afirmat ca frontul afectat Armatei a 3-a romane era pe Don, ceea ce ar fi constituit o situatie favorabila.
Recunoasterile noastre prealabile au constatat ca afirmatia nu era deloc exacta, inamicul avand in mijlocul frontului armatei un cap de pod larg de 70 km si adanc de 25 km.

- Toate observatoarele erau in mainile lui. Am cerut sa se lichideze acest cap de pod inainte de intrarea trupelor noastre in sector. Mi s-a promis, dar nu s-a facut nimic. Am cerut atunci ca la intrarea trupelor noastre in linie, sa coopereze cu trupele pe care le inlocuim la reducerea capului de pod. Mi s-a promis, dar nu s-a facut nimic. Din contra in masura in care inlocuiam o unitate germana sau italiana, acestea dispareau fara macar sa previna si fara sa spuna unde se duc. Trupele noastre nu au gasit nici o organizare, nici o aparare antitanc, nici o retea de sarma, nici o baraca si au trebuit sa se instateze intr-o zona fara paduri, cu foarte putine sate sau acoperiri naturale, total secatuite de alimente si furaje de catre trupele ce ne-au precedat in sector. Ceva mai mult, au fost luate si depozitele care se gaseau in sector, lasandu-ne total numai la discretia aprovizionarilor, care se aduceau cu caii istoviti si insuficient hraniti, de la circa 120 km.

- Am cerut ca dupa intrarea in sector, sa lichidam nu numai capul de pod, dar -printr-un efort comun- sa ocupam si regiunea paduroasa de la nord de Don, care dupa mine era pozitie-cheie si a apararii intregului front din marele cot al Donului, dar si propice adunarii in ascuns a unor forte masive inamice, pentru executarea unui atac in stil mare. Daca pregatirea angajarii fortelor romanesti a avut lipsurile aratate, nici executia nu s-a aratat la un nivel superior.

- Armata a 3-a fost intinsa pe un front de 150 km; incat nu puteam indeplini decat o misiune de avanposturi (un batalion de 4,5 km) si nu a dispus de rezerve decat de forte capabile cel mult sa opreasca mici patrunderi locale: 5 batalioane si 2 divizioane din divizia a 15-a infanterie si divizia a 7-a cavalerie pe jos (valoarea a 3 batalioane si un divizion de artilerie). Au mai fost aduse ulterior doua divizioane germane de vanatoare de care, nr.611 si nr.670.

Situatia se inrautateste si mai mult prin aceea ca asupra diviziilor a 13-a si a 14-a infanterie, asupra carora s-a produs efortul atacului inamic, au fost in continuu atacate de la intrarea lor in front si pana la inceperea ofensivei sovietice.

Divizia a 13-a a fost atacata in intervalul de timp de la jumatatea lunii septembrie pana la 18 noiembrie de 32 de ori; in zile si nopti, adeseori consecutive. Divizia a 14-a a fost atacata de 17 ori, in acelasi interval de timp. De aici a rezultat ca la 19 noiembrie divizia a 13-a infanterie avea pierderi de 115 ofiteri si 3648 trupa luptatoare. Divizia a 14-a infanterie avea pierderi de 98 ofiteri si 2163 trupa luptatoare.

- Pentru reactiuni ofensive, grupul de armate a concentrat in sectorul Armatei a 3-a, divizia 1 blindata romana si diviziile a 22-a si a 14-a blindate germane, acestea doua din urma reduse la 25% din valoarea normala.
Anterior se promisese de catre OKH constituirea urmatoarelor rezerve, deosebit de rezervele Armatei a 3-a romane: 4 divizii germane in zona Armatei a 3-a si 3 divizii romane in regiunea Rostov (corpul 6 armata). Nu s-a realizat nimic, mai mult, la inceputul lunii noiembrie, OKH ne-a obligat sa introducem in front si divizia a 7-a infanterie romana, in locul unei divizii italiene.

- Hrana, materialele de fortificatii, carburantii, munitiunile, materialele necesare instalarii defensive nu au ajuns niciodata sa atinga macar cifra promisiunilor, necum a nevoilor reale. Date si documente se gasesc in insusi raportul colonelului Fink.

- Armata a 4-a, ale carei trupe luptau neintrerupt din luna ianuarie, si-a epuzat si consumat fortele, pastrand initial cu Corpul 6 armata un front de 120 km (de la 20 km pana la 50 km de divizie) si mentinand oamenii in linie pana la limita extrema a puterilor omenesti de 90-100 zile neintrerupt in neincetate lupte.

- Daca in ziua de 20 noiembrie, cand Armata a 4-a romana a fost atacata, sectoarele diviziilor erau micsorate (de 17 pana la 33 km), nu trebuie uitat ca valoarea combativa a 3 divizii (diviziile 1,2 si 4) era scazuta, la circa 50%.

- Mentionez numai ca Corpul 6 armata a consumat de la ianuarie pana la noiembrie, in afara de efectivele sale, inca 38 batalioane si 11 escadroane.
Daca lipsurile materiale ale Armatei a 4-a au fost in general mai mici decat ale Armatei a 3-a, lipsa combustibilului slabise oamenii pana la epuizare (cazul ofiterilor si soldatilor umbre decorati de d-l general Hoth), iar lipsa de furaje adusese intr-un hal de inanitie totala caii Corpului 6 Armata, ceea ce explica pierderile de material de artilerie in luptele de la sud de Stalingrad.
Imposibilitatea terenului in care a luptat Armata a 4-a este cunoscuta (lipsa totala de resurse si acoperiri, clima grea si nenumarate boli).

5. Reusita ofensivei rusesti nu se datoreste deci lipsei de eficienta a armatelor a 3-a si a 4-a romane, ci neprevederilor Comandamentului Grupului de armate "B", unei alegeri mestesugite din partea rusilor a zonelor de atac si concentrarii masive de forte in cel mai desavarsit secret.
Comandamentul rus a aplicat efortul sau la vest si la sud de Stalingrad, zone carora Grupul de armate "B" trebuia sa le acorde cu totul alta atentiune. Evenimentele au aratat-o. [\/b]
urmeaza [\/i]

[stoica]

>>> urmare[\/i]

Intarzierea constituirii comandamentului Don, provocata de neasteptata si neinchipuita rezistenta de la Stalingrad si din Caucaz, isi are partea ei fatala de contributie in tragicele evenimente traite.

Nici pregatirea bataliei, nici conducerea ei nu au putut fi la inaltimea misiunii. Tristul rezultat, ca si numirea d-voastra, dupa pronuntarea dezastrului, la un comandament fara titular, o dovedesc.

6. Am aratat personal generalului Hauffe banuiala mea ca inamicul va dezlantui un mare atac pe directia FROLOV - ROSTOV si pe directia BARMANKAK - KALACI, care erau cele doua axe de atac indicate, fiindca in afara de succese tactice locale, duceau si la consecinte grave strategice pe frontul germano-roman din Caucaz, Stalingrad si cotul Donului.

Grupul de armate Weichs si generalul Hauffe au subestimat valoarea inamicului si nu au luat in considerare gasind exagerate toate aratarile mele.

7. Am, domnule maresal, un trecut nepatat de 40 de ani inchinati armatei si tarii, in dreptate si onoare; am facut in aceasta lunga cariera 4 razboaie si 4 revolutii.

Nici in fata inamicului din afara, nici in fata acelui dinauntru, nu am dezarmat niciodata.

Am o raspundere politica si istorica si am o sacra datorie, fata de ostasii mei.

M-as dezonora daca as lasa sa fie dezonorati.

As fi un las, daca as tolera sa se comita lasitati in contra lor.

Sunt informat, in ultimul moment, ca sunt soldati de-ai mei care au luptat ca niste bravi si care acum sunt impuscati de soldatii d-voastra in incercuirea de la Stalingrad.

Sunt informat ca sunt ofiteri si subofiteri de ai nostri, carora le sunt smulse de la brau revolverele si armele lor de lupta de catre soldati de-ai d-voastra, care au stat mult departe in spatele frontului sau de soldati din unitati de lucratori.

De asemena, mi se raporteaza ca trupele romane aflate sub comandament german sunt supuse unui tratement neomenos.

Pentru cucerirea satului Dubowkij, Corpul 1 Armata Roman a primit ordin de la grupul Holidt sa atace de 7 ori, pentru ca nu a reusit prima data, cauzand-se pierderi de 40 de ofiteri, 15 subofiteri si 1392 trupa. Ce importanta tactica si strategica avea aceasta in ansamblul imens al frontului, ca sa determine acest masacru?

De ce se impun sacrificii inutile Marilor Unitati romane, cand in cazuri asemantaoare trupele germane sunt crutate? Relev cazul detasamentului von Courbier, care a fost trimis la Odessa pentru a ne ajuta sa spargem frontul defensiv. Detasamentul, tinut 2-3 saptamani in rezerva a atacat si dupa 2 ore, dupa ce a lasat pe teren cativa ofiteri si 200 de soldati, a oprit atacul si s-a retras fara sa mai incerce, sub cuvant ca nu are mijloacele necesare. Unul din comandantii germani s-a oprit sa marturiseasca ca tine sa faca "mea culpa" fata de infanteristul roman pe care-l credea pana atunci slab luptator. Pe cand la germani astfel de procedee sunt admise, generalul Holidt trimite soldatii nostri, fara sa le asigure sustinerea de foc si de mijloace masive, la masacru. Masacrarea cu vointa si pornire a unitatilor din Corpul 1 armata romana va produce un efect dezastruos asupra camaraderiei romano-germane si fara nici un folos militar in viitor. Sunt sigur ca veti fi de acord cu mine ca aceasta atitudine a comandamentului german nu este meritata de trupele romane, care s-au batut tot atat de bine cum s-au batut trupele germane in sector.

De ce, daca soldatii Armatei a 3-a nu au reusit sa opreasca atacul rusesc fiindca, "nu s-au batut cum trebuie", nu au reusit nici unitatile germane, diviziile 22 si 14 blindate si divizioanele 611 si 670 de vanatori de care au fost si ele literalmente zdrobite, desi au primit socul dupa ce actiunea inamicului pierduse din intensitate, datorita imprastierii si luptelor cu noi? De acestia au fost bravi si ai nostri au fost fugari? Este cazul sa intreb ce au facut diviziile 62 si 294 de la care, dupa comunicarea Fuhrerului primita la 23.nov. se astepta depresurarea Grupului Lascar? Se uita probabil ca atacul s-a produs pe o ceata atat de deasa, incat nici un armament pana la tunurile grele nu au putut sa traga, decat cand inamicul a intrat in pozitie si in baterii. Din acesta cauza nici aviatia nu a putut interveni. Nu cred ca alte trupe cu organizare, incadrare, instructie si experienta egala cu ale trupelor romane, ar fi putut face mai mult decat a facut Armata a 3-a, care timp de trei zile si-a mentinut pozitiile, dar a trebuit sa cedeze cand rezervele romane si germane nu au putut nici macar stavili puhoiul rusesc, necum sa-l respinga. [\/b]

urmeaza [\/i]>>>

[stoica]

>>> urmare[\/i]

8. Sunt informat de asemenea ca, pe cand dumneavoastra incercati sa reconstituiti din oamenii ramasi noi unitati romanesti, domnul general Holidt a pulverizat divizia a 9-a, desfiintindu-i comandamentul, risipind pe fractiuni unele din unitati cu valoare combativa inca suficienta si transformand altele in unitati de lucru. Mai sunt informat ca unitati germane iau fara nici un scrupul, cu o indraznela fara seaman, caii serviciilor noastre si ii trec in ale lor, lasand pe ale noastre in drum. Sunt informat ca s-au luat serviciile noastre constituite si s-au trecut diviziilor 62 si 294, care au sosit pe campul de lupta fara servicii; in sfarsit sunt informat, domnule maresal, ca domnul Holidt se poarta cu comandamentele noastre cu o brutalitate neadmisibila intre oameni civilizati si intre soldati cu simtamantul onoarei. Acelasi domn general, trecand atat peste cele mai elementare principii de ierarhie militara si de ordine in exercitarea cu autoritate a comenzii, cat si peste cel mai elementar respect ce se datoreaste unui aliat, care face din toata inima si cu loialitate sacrificii imense pentru cauza comuna, fara sa fie obligat prin vreun angajament militar sau politic scris, a dat "ordine" Armatei a 3-a sa nu dea nici un ordin trupelor romane, decat prin intermediul dansului si in acelasi timp a avertizat ca isi rezerva dreptul de a aduce acestor ordine orice modificare va crede de cuviinta.

9. Domnule maresal, in fata acestor fapte care in nici un caz nu ne pot dezonora pe noi, orice margine nu poate fi depasita si orice onoare nu poate fi calcata in picioare. Nu poate fi depasita si nu poate fi calcata - mai ales fata de un soldat - care sa fie inarmat cum suntem inarmati, instruiti cum suntem instruiti, incadrati cum suntem incadrati, s-a batut pana acum cum s-a batut, s-a incarcat de o nepieritoare glorie si la a carei interventie camaraderesca si totala s-a recurs de multe ori, in ocazii grele si in momente critice, pentru trupele germane:

- Cand marile unitati romane isi pun la dispozitia unitatilor germane in aceeasi lupta, aviatia si cel mai modern material de artilerie, de care dispun, cu toate ca dotatia lor este inferioara dotarii germane, si cu toate ca au in aceeasi actiune misiuni de aceeasi importanta;

- Cand marile unitati romane actioneaza la Feodosia si asigura - cu pierderi enorme - degajarea diviziei 46 de la Kerci;

- Cand 4 mari unitati romane alearga 300 km pe jos, pe ger de -30ºC, ceea ce a dus la degerarea a 30% din oameni si moartea a 40% din caii artileriei lor, pentru a umple spartura de la Donet, depasesc frontul german si fara tunuri patrund 30 km in adancime;

- Cand alte mari unitati romane, care mergeau la o alta destinatie, sunt oprite din drum si aruncate in lupta, pentru a izgoni adversarul, care sparsese frontul german, si reusesc sa opreasca inamicul si sa lege frontul (cazul diviziei 19 la est de Noworosisk);

- Cand alte 4 divizii romane trec Donetul si Donul cu armatele a 4-a si intaia blindata germane si ajung in urmarirea inamicului pe Volga, prin lupte si marsuri neintrerupte de zi si noapte de 800 km la scara cu unitati blindate germane;

- Cand o armata are dosarele tuturor marilor unitati pline de nenumarate scrisori oficiale si de ordine de zi prin care se lauda atitudinea si ne onoreaza bravura soldatului, ofiterului si comandamentului roman;

- Cand aceeasi armata este citata de peste 100 de ori in comunicatele Fuhrerului;

- Cand o armata pierde intr-o singura batalie, din 160 000 luptatori, 80 000 de oameni (din care rusii anunta numai 37 000 de prizonieri), luptatorii acelei armate nu pot fi calificati drept fugari si lasi, cum nu au fost calificate drept fugare unitatile germane, care la Donet au abandonat tot materialul motorizat iarna trecuta, cand au fost silite sa se retraga 100 km inapoi;

- Cand o armata are in aceeasi lupta 3 generali care nu se predau si cad, lipsiti de cartuse si de hrana, alaturea de ultimul lor luptator si cand un al patrulea general, tot in aceesi lupta moare cu ultimul om de la ariegarda, lovit de un obuz de tun, tras drept in piept de un car inamic;

- Cand in Armata a 3-a au fost divizii care au pierdut morti in lupta corp la corp, doi din trei comandanti de regimente de infanterie, cinci din sapte comandanti de batalioane, doi din sase comandanti de divizioane si toti comandantii de companii si de baterii; cand un comandant de brigada de artilerie trece in bateria in care era fiul sau, trage impreuna cu el ultimile proiectile si dupa aceea se sinucid impreuna, iar un comandant de regiment de artilerie moare in lupta la baioneta;

- Cand un comandant de batalion, dupa cinci zile de lupta continua, fara hrana si fara munitie si fara o secunda de gandire, sare cu oamenii extenuati si scapa de la distrugere materialul de aviatie si aviatorii de la Obliwskaia;

- Cand in divizia 2 munte au fost oameni care extenuati de lupte, au ajuns in asa hal de oboseala incat nu mai puteau nici apasa pe tragaci;

- Cand Fuhrerul a cinstit si onorat cu cele mai mari distinctii armata romana si cand dintre aliatii dvs., noi am avut primul general decorat cu frunzele de stejar la Crucea de cavaler a Crucii de Fier si primul ofiter superior decorat cu Crucea de cavaler a Crucii a de Fier. [\/b]

urmeaza [\/i]>>>

[stoica]

>>> urmare[\/i]

Aceasta armata nu poate fi tratata ca armata de fugari, soldatii ei nu pot fi impuscati ca niste netrebnici fara judecata si raspundere, de orice ofiter sau soldat german.

Au fost, desigur, domnule maresal si cazuri de defectiuni. Ele au fost si datorita faptului ca, unele unitati de zece luni stau pe un ger cumplit sau in noroi si pe calduri caniculare numai in linia intai, cu mana pe tragaci, fiindca din lipsa de rezerve nu au putut niciodata fi trecute inapoi pentru repaus.

Nu s-a intamplat acelasi lucru cu trupele germane din frontul de sud, care au fost trase uneori inapoi pentru repaus si refacere, unele chiar au fost transportate pe fronturi secundare sau in interior.

Cazurile de defectiuni raportate la totalitatea armatei au fost izolate. Ele au fost si sunt si in armata d-voastra si in orice armata. Dar numai eu singur si comandamentele romane au dreptul, dupa o judecata fie chiar sumara, dar numai dupa judecata, sa pedepseasca cu moartea pe netrebnici.

Aveti si d-voastra soldati dezertori, care ratacesc in spatele frontului si prin tara mea. Aveti altii care s-au dat la acte de contrabanda si jaf pe teritoriul nostru si altii care nerspectand regulile circulatiei au trecut peste pietoni fara sa lase urma, cum se trece peste un card de gaste. Au fost cazuri cand soldatii germani au atacat cu revolverul pe soferii nostri prinsi izolati, i-au dat jos de pe masina si au fugit cu masina.

Au fost ofiteri si subofiteri de-ai d-voastra, carora le-am dat cea mai frateasca ospitalitate in tara si care drept rasplata au inarmat pe legionari in contra mea, i-au dirijat din umbra in actiunea lor criminala, care tindea la rasturnarea regimului si la uciderea mea miseleasca si care dupa rebeliune au imbracat pe capii lor in haina soldatului si ofiterului german si i-au trecut peste granita, ascunsi in camioane germane sau amestecati printre soldatii germani. Au fost cazuri cand soldatii d-voastra au fost prinsi vanzand materiale de arme militare populatiei noastre. Totusi, domnule maresal, cu toate aceste multiple si grave fapte, care toate au fost aduse la cunostinta Misiunii militare si Legatiei germane, nimeni nu si-a ingaduit in aceasta tara sa generalizeze cazuri izolate, fiindca stia ca l-as fi executat. Au fost defectiuni si la formatiunile germane pe timpul atacurilor rusesti de la 19 si 20 noiembrie. Dovada marele numar de soldati germani razleti, care s-au adunat la Morozowskaja.

In schimb, pentru ca s-au vazut coloane romanesti retragandu-se din ordin sub urmarirea tancurilor rusesti sau oameni izolati, care in majoritate apartineau serviciilor si au fost luati de ofiterii germani drept fugari de pe front, s-a aruncat soldatilor romani epitetul de fugari. Necunoasterea limbii a sporit confuzia.

Nimeni de la noi nu si-a ingaduit sa pateze onoarea armatei germane cu calificativele cu care este dezonorata sub ochii impasibili si, uneori din ordinul ofiterilor germani, armata noastra, fara a cunoste realitatile, toate realitatile. Comandantii si ofiterii germani cu vointa, sau dintr-o inexplicabila mentalitate, au tolerat unor soldati germani si s-au facut partasi cu ei in atitudinea luata fata de niste bravi ofiteri si soldati romani, de a caror infrangere nu pot fi ei singuri vinovati si in fata carora nu se poate arunca blamul de oricine si cu atata usurinta. Eu am incredere in loialitatea si in spiritul de dreptate al Fuhrerului. Am aceasta incredere, caci noi am scris alaturea de d-voastra nenumarate pagini de glorie si sunt sigur ca Fuhrerul cu genialitatea, loialitatea si simtul dreptatii ce-l caracterizeaza, va intelege mahnirea si revolta mea, va lua masuri contra vinovatilor si va reabilita pe soldatul roman ultragiat, cand va cunoaste aceste fapte in adevarata lor lumina. Oricare ar fi judecata si aprecierea d-voastra, va rog domnule maresal, nu numai in calitate de camarad dar si in virtutea raspunderii pe care o am fata de soldatii mei si fata de poporul meu, sa faceti sa inceteze cu un minut mai devreme aceasta stare de fapt si in privinta tratamentului soldatului roman si in privinta comandamentului lor. Soldatul roman nu poate fi comandat decat de ofiterul si comandamentul roman. El nu poate fi umilit de un strain, cu atat mai putin de un camarad de arme, chiar cand greseste. El nu poate fi masacrat in atacuri inutile, cum nu au fost masacrate nici diviziile germane nr.62 si nr.294.

El nu poate fi pedepsit decat de ofiterul roman. De bravele noastre unitati nu poate dispune oricine dupa bunul sau plac, dupa cum nu poate dispune nici de ale d-voastra. Constitutia tarii mele opreste acest lucru, dupa cum o opreste pentru d-voastra constitutia si onoarea tarii d-voastra. Eu sunt dator sa va previn ca, daca nu inceteaza acesta atitudine si aceste fapte, voi avea de examinat situatia fortelor noastre in cadrul frontului d-voastra. In acelasi timp, imi ingadui, a va arata ceea ce soldatii si ofiterii germani ignoreaza, ca in lunga, dureroasa si glorioasa istorie de doua mii de ani a poporului roman, se gaseste cazul unic in istoria popoarelor cand voievodul, conducatorul si luptatorii au preferat, dupa ce au pierdut ultima lupta de aparare, sa piara prin otravire impreuna cu capii si unitatile lor, decat sa se predea sau sa traiasca in robie si in dezordine.

Poporul roman de azi nu va fi, domnule maresal, mai prejos de strabunii sai.

Primiti, va rog, excelenta, salutul meu camaraderesc. Maresal Antonescu 9.12.1942"[\/b]