Rude care au luptat

[Agent_Griff]

Consider ca ar fi mai mult decat util un topic de discutie in care sa putem vorbi despre rudele noastre care au luptat fie in Primul sau in Al Doilea Razboi Mondial. Intodeauna mi se par frumoase povestile de razboi spuse de rude, evocand cu multa veridicitate o vreme trecuta pe care noi, oricat de mult am incerca, nu cred ca o vom putea vreodata intelege pe deplin. Personal, cred ca este mai bine asa. In vreme ce unele lucruri trebuie comemorate si respectate, alte lucruri eu zic ca trebuie doar amintite si temute. Nu recomand sa uitam ceva din experienta celor doua conflagratii mondiale deoarece cei ce isi uita greselile sunt sortiti sa le repete.

Voi incepe eu cu povestea strabunicului meu matern, din partea bunicii. Strabunicul meu a luptat in cel Al Doilea Razboi Mondial in trupele de Cavalerie. Nu stiu mai nimic despre timpul lui petrecut in uniforma inafara de faptul ca s-a intors cu o iubire profunda pentru cai si fara un picior. Ironic este ca piciorul si l-a pierdut la intoarcere, din cauza unui tren. A alunecat pe peron si, din fericire, trenul a trecut doar peste un picior de-al lui. O sa incerc sa aflu mai multe intreband prin rude.

Sper doar ca ceilalti de pe forum sa aiba informatii mai concrete despre participarea rudelor lor.

[masklin]

O idee buna, Mihai!

Din cate cunosc, din familia mea combatant nu a fost decat strabunicul meu patern. Acesta, fiind nascut in satul Lancram, judetul Alba, la doar cateva case distanta de casa lui Lucian Blaga, a fost inrolat in armata imperiala in 1914. Din pacate detaliile exacte se pierd odata cu trecerea timpului, ramanand doar niste amintiri vagi din povesti repovestite de-a lungul timpului. Prin urmare, detalii exacte despre activitatea lui nu cunosc; stiu doar ca:
1. A luptat la Piave, faimoasa batalie din Italia, descrisa de catre Hemmingway, care a participat la ea. Una dintre povestile strabunicului meu despre batalie este urmatoarea: in "no man's land" se afla o fantana, de unde luau apa amandoua partile combatante. Era un tratat nescris sa nu se traga asupra persoanei care se duce (dezarmata, evident) sa ia apa. Intr-o zi, in timp ce strabunicul meu se afla la fantanta, a pornit un atac italian asupra fortelor austro-ungare. In toata agitatia care a urmat, strabunicul meu s-a adapostit in spatele fantanii si a asteptat sa se termine atacul. Dupa cateva ore de asteptare, lupta terminandu-se fara niciun rezultat concret (ca majoritatea luptelor din primul razboi mondial), strabunicul meu s-a ridicat si s-a intors inapoi in transeea sa, scapand astfel teafar si nevatamat. In perioada in care a stat langa fantana, si-a scos briceagul si a scrijelit pe marginea ei "Pavel Bucur - Lancram"
2. Initial, inainte sa lupte in Italia, se afla pe frontul de est, in Romania. Odata ajuns aici, se pregatea sa dezerteze impreuna cu alti camarazi romani si sa treaca de partea romanilor. Ziua in care se pregateau sa faca asta era insa 7 mai 1918: data Tratatului de la Bucuresti...

In rest, nu stiu ca rude de-ale mele sa fi luptat in razboaie. Ca luptator insa, a mai fost strabunicul meu matern, de data asta luptator anti comunist. A murit de "pneumonie comunista", impuscat pe un camp in 1949, chiar in ziua in care fiul sau (bunicul meu) implinea 18 ani.

Mai multe nu stiu; poate insa Wings_of_Wrath isi mai aduce aminte de povestile bunicilor din timpul razboiului (al doilea). Eu eram prea mic...

[Agent_Griff]

Am avut si eu rude care au murit de astfel de boala, dar nu au luptat impotriva regimului cu arma in mana, doar ideologic nu prea se potriveau cu noile directii ce se doreau a fi urmate. Ma rog, vremurile acelea au trecut cam de cand traiesc eu pe asta lume deci nu putem decat sa invatam din lectiile trecutului si sa tragem putere de acolo.

Oricum, foarte interesanta povestea cu bunicului tau din armata Austro-Ungara. Intodeauna mi s-au parut captivante povestile romanilor care au luptat in alte armate din diverse motivatii. Povestea cu fantana din no-man's-land mi se pare foarte frumoasa. Pot spune ca am avut mereu un interes foarte mare si pentru aceste acorduri dintre doua parti combatante de a nu se ataca in anumite conditii. Parca amintesc de latura aceea onorabila a omului.

Astfel de intelegeri au existat dintodeauna insa cred ca in Evul Mediu aveau loc ceva mai des din varii motive. E de admirat cum reuseau doua armate sa faca o pauza binemeritata de la lupte ca sa admire mai multi cavaleri infumurati din cele doua forte luptandu-se intre ei "for fun and profit". Stiu ca si rusii cu tatarii mai faceau asta inainte de batalii, precum s-a intamplat inaintea bataliei de la Kulikovo (1389).

[eugeniu.burcea]

Intamplarile din razboaie,povestite de bunicul meu despre primul razboi mondial si de tatal meu despre cel de-al doilea razboi mondial,m-au determinat sa indragesc si sa urmez cariera armelor,fiind al doilea militar de cariera din familia mea,primul fiind tatal meu.
Din pacate,nu stiu prea multe detalii legate de bunicul meu,Lixandru Cimpoaca,soldat in Regimentul de Elita 2 Vanatori Garda”Regina Elisabeta “,decat faptul ca dupa razboi a fost improprietarit cu mai multe hectare de pamant arabil,ca de altfel toti veteranii de razboi.
Tatal meu,Burcea Ilie, in 1941 a plecat voluntar la Scoala de Subofiteri de Infanterie- Botosani.Dupa 1943 a participat la luptele de pe front ,atat in Est ca si in Vest,cu gradul de sergent major si avand functia de comandant pluton tunuri anticar la Regimentul 4 Infanterie (Regimentul 4 Dorobanti Arges ).Pe front este ranit si decorat cu “Barbatie si Credinta cu Spade-clasa a III-a.
La 9 mai 1945 se afla la aproximativ 80 km de Praga,de unde se intoarce pe jos impreuna cu plutonul sau pana la Pitesti,cale de aproximativ 2000 km.
La desfiintarea R 4 Arges in 1946,este “varsat” in Jandarmerie si apoi in Militie.

[eugeniu.burcea]

In fiecare an, pe 29 aprilie se aniverseaza Ziua Veteranului de Razboi,precum si Ziua Infanteristului. Pentru a onora pe tatal meu, Burcea Ilie, veteran de razboi in varsta de 87 de ani, postez umatoarele fotografii: