Bătălia pt Sevastopol/Битва за Севастополь 1942

[mirel]

Cabinetul Militar, Birou 3, 8 decembrie 1941.

Notă. Situația probabilă a forțelor inamice pe frontul Sevastopol.

Apărarea sovietică este organizată pe patru sectoare, de Divizii Infanterie Intărite, constituind Armata de Coastă a Crimeei. Ea este eșalonată  în adâncime pe mai multe poziții. Pozițiile 2 și 3 sunt constituite din lucrări puternice, pregătite din timp de pace.
Organizarea sectoarelor(probabilă).
Sectorul 1:
D. 421 Inf. (1-2 Reg. Inf).
Divizia 40 Cav.
D. 42 Cav.
D. 42 Cav(fără artilerie).
1-2 Btl. Marină.
1 Regt. Art.
Valoare probabilă: 4-5 Reg Inf, 1 Reg Art.

Sectorul 2:
D. 172 Inf(R. 514 Inf, 1 Reg. Inf).
Brig 2 Inf. Marină.
Brig. N. Inf. Marină.
Regt 134 Art.
Valoare probabilă: 5 reg Inf, 1 Reg. Art.

Sectorul 3:
D. 25 Inf( R. 31, 54, 287 Inf).
Brig 5 Inf. Marină.
Brig 7 Inf. Marină.
Reg 3 Marină.
1 Reg. Art.
Valoare probabilă: 7-8 Reg Inf, 1 Reg Art.

Sectorul 4:
D. 95 Inf(R.90 și 161 Inf).
Brig 8 Inf Marină.
1 Btl. Marină.
1 Reg. Art.
Valoare probabilă: 3-4 Rgt Inf, 1 Reg. Art.
Valoarea totală a forțelor sovietice, identificate la Sevastopol până la data de 5 decembrie a.c se cifrează la circa: 19-22 Regimente de Infanterie, 4 Regimente de Artilerie. În plus Comandamentul sovietic dispune, la Sevastopol de numeroase baterii independente de coastă, a căror identificare este în curs.

[mirel]

Extrase din „Dare de seamă asupra Operațiunilor pentru cucerirea cetății Sevastopol 2iunie-2 iulie 1942”



Secret.
Dare de seamă asupra bătăliei de la Sevastopol 2 iunie-2 iulie 1942 întocmită de Corpul de Munte.

I.Generalități
După terminarea luptelor de la Kertsch și distrugerea totală a forțelor inamice din acest sector, Comandamentul Suprem German din Crimeea, a hotărât să treacă în cel mai scurt timp la atacul cetății  Sewastopol, operațiune camuflată sub indicativul „Storfang”. Pregătirea acestui atac s-a făcut într-un timp destul de îndelungat , din toamna anului 1941 și pe baza experiențelor deja căpătate  data asupra cetății Sewastopol în cursul lunei decembrie 1941, când acest atac a fost oprit din cauza diversiunei făcută de trupele sovietice  prin acțiuni de debarcare în regiunea Feodosia – Kertsch, care au urmărit:
a.      Degajarea presiunei asupra Sewastopolului.
b.      Creearea unei baze  ofensive în Crimeea.
c.      Recucerirea Crimeei în scopul de a stăpâni această peninsulă și Marea de Azov, de a amenința și întoarce flancul și spatele Grupului de Armate de Sud, angajat pe Doneț. De a îndepărta amenințarea imediată și directă asupra Caucazului, de a-și menține superioritatea maritimă-aeriană și libertatea de acțiune în Marea Neagră și în sfârșit de a îndepărta influența Axei asupra Turciei.

2. Considerațiuni asupra Cetății Sewastopol.
a. Înainte de război. Sewastopol a fost considerat ca port de război fortificat și dotat în acest scop cu un mare număr de baterii de coastă de calibru mare cu bătae lungă și rază de acțiune de 360 grade. Bateriile sunt instalate de la BALAKLAWA, de-a lungul capului Kersones până la KATSCHA (20 Km. Nord de Sewastopol). Aceste baterii aveau peste tot un sistem și posibilități de flancare asupra agresorului din toate direcțiile, în special de pe mare. Sectorul cel mai expus unui atac de pe mare a fost considerat regiunea Nord SSEWERNAJA BUCHTA și deaceea această regiune a fost întărită printr-un sistem  de forturi bine legate între ele. Afară de posibilitățile unei infiltrări la nord de SSEWERNAJA BUCHTA s-a socotit probabilă și o debarcare pe la BALAKLAWA (respective JALTA). De aceea sistemul de fortificații al Sewastopolului se prezintă sun următorul aspect: Un cerc fortificat interior în jurul Sewastopolului, întărituri puternice la Nord de SSEWERNAJA BUCHTA până la AIMA TAMAK (inclusiv). Un atac din interiorul Crimeei  a fost socotit mai puțin probabil de aceea: Valea BELBEK  era asigurată cu întărituri mai putenice spre nord și mai slabe spre est. Valea INKERMAN – TSCORNAJA  mai putin asigurată se sprijinea însă pe un masiv păduros  în regiunea est GAJTANI-MEKENZIA și caponiera  FEDJUKINY HOHEN, care constituie cheia de legătură între pozițiile de la BALAKLAWA (sectorul Sud) și regiunea Nord SSEWERNAJA BUCHTA cu înălțimile GAJTANI-MEKENZIA. Acest grup de înălțimi juca rolul, în apărarea celor două regiuni, de caponieră, inițial pentru prima regiune și după părăsirea acesteia, pentru regiunea a doua. Prin puternice flancări, ele rupeau orice atac al cetății în două; de aceea a fost foarte bine întărit și apărat de cele mai bune trupe de infanterie și marinari.

[mirel]

b. După începerea războiului, dar mai ales de la începutul operațiunilor de la PEREKOP, rușii au început, într-un tempo rapid, completarea și legarea sistemului de fortificații, bazat pe poziții naturale din jurul Sewastopolului, precum și pe fortificațiile existente, pentru a face față și agresorului pătruns în Crimeea. Atenția lor a fost îndreptată în special asupra regiunei FEDJUKINY HOHEN și a pădurei din jona GAJTANI-BASTION II-MEKENZIA-KAMISCHLY; această pădure joasă și deasă (pădure franceză) este aproape de nepătruns, iar înălțimea BASTION II (cota 256,2) constituie nodul orografic al regiunei care stăpânește întreaga depresiune a văii TSCHORNAJA. Peste tot s-au făcut întărituri puternice constând din cazemate de piatră și pământ, amplasamente de artilerie și brandt-uri, câmpuri de mine, mine speciale în păduri cu aprindere prin atingerea unui cablu, rețele de raiuri de cale ferată, mine marine, șanțuri anticar, etc… toate acestea foarte bine camuflate și în excelente condițiuni adaptate la teren. Deosebit de acestea, pozițiile au fost înzestrate cu depozite mari de munițiuni și material, asigurând lupta de lungă durată chiar la încercuire.
c. Pozițiile de apărare.
Centura exterioară: înălțimile BELBEK- KAMISCHLY-MEKENZIA-WERCH TSCHORGUN-KAMARY-BALAKLAWA.
Centrua intermediară: înălțimile MEKENZIA GORY-BASTION II- FEDJUKINY HOHEN-BALAKLAWA.
Centura interioară: înălțimile Sud SSEEWERNAJA BUCHTA continuate cu înălțimea SAPUN GORA până la MRAMORNAJA BALKA.
În plus două centuri interioare: casemate în semicerc la Sud și Est de Sewastopol.
In fine alte trei poziții successive pentru apărarea peninsulei KERSONES.

Toate aceste centruri succesive erau înțesate cu casemate, șanțuri anticar, rețele de raiuri de cale ferată și multe câmpuri de mine, încât ele constituiau bastionul de rezistență pe toate direcțiile, pe toată adâncimea și pentru lupta de încercuire.  Studiind harta, se poate vedea că, câmpul de luptă al Sewastopolului nu prezintă o serie de linii sau poziții întărite, ci o regiune întregă masiv fortificată, în care resitențele casemate se prezintă atacatorului la fiecare pas și pe toată adâncimea,. Organizațiile sunt atât de dese încât oriunde s-ar fi atacat  se întâlnea aceeași rezistentă bine închegată cu o putere de foc mare, artileria având posibilitatea să-și concentreze focul ăn mai multe zone. În plus întreaga regiune avea forțele  de apărare astfel dispuse ca fiecare punct, regiune sau sector avea de la început asigurată densitatea maximă. Peste acestea se puteau suprapune și alte forțe de rezervă.  În concluzie o regiune cu flancuri  inabordabile, unul sprijinit pe mare iar altul pe regiunea muntoasă-deci cetatea putea rezista la orice atac dirijat fie spre partea nordică, fie spre cea sudică, fie spre cea central, cu maximum de putere.

[mirel]

II. Situația forțelor la începutul bătăliei.
1.   Trupele sovietice.
a.   Pe întregul front al Sewastopolului: valoarea a 10-11 Divizii de Infanterie: 8 divizii de inf, din care 2-3 în rezervă; 6 Brigăzi (Regt) Inf. Marină, din care 2 în rezervă; 1 Divizie de Cavalerie(părti); Diferite unități neîndivizionate.
b.   Pe frontul Corpului de Munte (de la Nord la Sud).
În fața Diviziei 18-a Inf:
părți din Div 25 Inf( Reg. 54 Inf. cu 3 batalioane);
Reg 3 Inf. Marină(3 batalioane);
Brigada 8-a Inf. Marină (4 batalioane) ””” Brigada Inf. Marină are valoarea unui regiment întărit  3-5 batalioane.;
Brigada 7-a Inf. Marină(2 batalioane);
Părți din Div. 386 Inf.( Reg 772 Inf. cu 3 Batalioane)
în total 11 batalioane în linia I-a și 3-4 batalioane de rezervă.

În fața Diviziei 1-a Munte:  
Divizia 386 Inf. cu Reg. 775 și 769 Inf. (în total 5 batalioane);
Brigada 7-a Inf. Marină (1-2 batalioane);
în total 4 batalioane în linia I-a și 2-3 în rezervă.

În fața întregului sector al Corpului de Munte: 15 batalioane în linia I-a și 5-7 batalioane în rezervă.
c.   Capacitatea combativă: Din studiul actelor și declarațiile prizonierilor s-a putut stabilii următoarele: Unitățile care fac parte din Diviziile 25 și 386 Inf. au effective de 40-100 oameni de companie; contându-se pe recompletări aduce în ultimele zile. Compunerea etnică neomogenă: 80% caucazieni(neruși) iar restul ruși și ucrainieni întrebuințați la mitraliere, brandt-uri, cadre etc… Moralul caucazienilor scăzut.
Brigăzile (regimentele) de Infanterie Marină cu efective aproape complete: 100 de oameni de companie. Compunere etnică minimum 50% ruși, oameni de încrederea ai regimului. Trebuie contat pe o rezistență dârză din partea acestor unități de marină considerate de elită. Moral bun.  Li-s-a ordonat economie în consumarea munițiunilor  la tot armamentul(infaterie, brandt-uri, artilerie, A.c.A) în scopul de a nu-și dezvălui dispozitivul de foc (trag în ultimul moment). Hrana de proastă calitate și insuficientă; excepție unitățile de marină care sunt bine hrănite. Trebue contat mai târziu și pe intervenția artileriei de coastă (circa 11 baterii și pe intervenția marinei) plus 1-2 batalioane  care de luptă.
Concuziuni asupra inamicului: are superioritate numeric, fortificațiile permanente eșalonate în adâncime, îi măresc superioritatea numeric, terenul este foarte favorabil defensive, sunt informații că au aflat de la prizonieri și dezertori data aproximativă a atacului și deci pot lua măsuri de a-și completa efectivele și dotarea în materiale. Trupele sovietice sunt hotărâte să reziste cu orice preț pentru apărarea cetății Sewastopol.

[mirel]

2.  Trupele Româno- Germane:
a. Forțele române(în sectorul de centru):
Corpul de Munte cu Divizia 1-a Munte, Divizia 18 Infanterie; 3 Divizioane Art. Grea (Div 52, 54 și 57 Art. Grea. Moto.). Ulterior și
Divizia 4-a Munte, subordonată Corpului 54 Armată german.; Reg. 7 Art. Grea subordonat de la început Corpului 30 Armată german.

b. Forțele germane: Corpul 54 Armată (în sectorul de Nord) cu Diviziile 22, 24, 50 și 132 Infanterie. Ulterior Regimente de Infanterie ale Diviziei 46 Inf. Germane au fost introduce succesiv în luptă, înlocuind treptat regimentele germane care suferiseră pierderi mari. Corpul 30 Armată german (în sectorul sud) cu Divizia 28 Ușoară, 72 și 170 Infanterie. Deosebit de aceste unități au mai fost aduse ulterior pentru atacul cetății  Sewastopol, unități germane care nu se cunosc de Corpul de Munte. Corpul VIII Aerian, Unități navale ușoare rapide italiene a căror forțe nu se cunosc. În plus armata germană a fost întărită cu artilerie grea, ultra grea, divizioane „Nebel” și care de luptă. Forța, organizarea și proprietățile lor tehnice nu se cunosc de către Corpul de Munte.

c. Capacitatea combativă. Trupe române. Divia 1-a Munte în continuu și plin efort (de la începutul campaniei), după atacul dat în luna Decembrie 1941 a rămas în defensivă în sectorul Sewastopol, pe front larg circa 7-8 Km fără reserve. Din această cauză unitățile acestei Divizii, nu au avut posibilitatea să fie retrase înapoi pentru reorganizare, instrucție, disciplină, higienă. Numai la intervenția Corpului de Munte, această divizie a fost întărită cu Batal. 13 Vânători de Munte, care era în rezerva Corpului de Munte, pentru a se asigura astfel scoaterea, prin rotație, a batalioanelor din linia I-a, pe timp foarte scurt pentru deparazitare, curățirea și odihna oamenilor, care tindea să ajungă în mod net la o mizerie fiziologică. Această inițiativă a Corpului de Munte a putut menține forța combativă a Diviziei 1-a Munte pentru perioada defensivei, dar nu a reușit să întrețină și să pregătească spiritul ofensiv la această divizie, care în perioada decembrie 1941-mai 1942, a fost ținută în defensivă sub ordinele Armatei XI-a germană. Nu a avut nici batalioanele de marș pentru recompletarea efectivelor pe timpul luptelor de la Sewastopol. Această M.U se anchilozase într-o defensivă de 7 luni de zile și era dominată de un spirit pronunțat defensiv. Pentru ofensivă a trebuit să fie antrenată chiar în timpul atacului prin acțiuni ofensive repetate de mai multe ori în cursul aceleiași zile. Spiritul ofensiv astfel a revenit la această Mare Unitate atât de războită și așa a putut obține victorii hotărâtoare.
Divizia 18-a Infanterie după terminarea operațiunilor de la KERTSCH, a înlocuit Divizia 50 Inf. Germană pe frontul de la Sewastopol. Această divizie a primit batalioanele de marș și a putut să-și recompleteze în parte efectivele chiar în timpul luptelor. Față de luptele nefavorabile de la KERTCH, Divizia 18-a Infanterie a cautat succese operative pe care le-a obținut.  
 Comandamentul Corpului de Munte a urmărit îndeaproape acțiunea și a antrenat-o continuu la atac pentru a putea sporii capacitatea ofensivă care era scăzută din epoca de iarnă atât la KERTSCH cât și al Sewastopol. Prin aceste intervenți divizia a obținut succese frumoase și răsunătoare. La aceasta se adaugă și spiritul de revanșă care a sporit mult forța combativă a Diviziei.
Divizia 4-a Munte după terminarea operațiunilor de la FEODOSIA a primit un sector de apărarea coastei între ALUSCHTA și SSUDAK și a executat câteva acțiuni de curățire în munți. Situația operativă a acestei divizii a permis toturor comandanților ca să-și pună unitățile în mână, să le instruiască și să le mențină disciplina. Divizia a intrat în acțiune cu un spirit ofensiv excelent și a fost foarte bine antrenată prin operațiunile ofensive anterioare.  Pe timpul atacului de la Sevastopol a primit și batalioanele de marș și deci a avut posibilitatea să-și mențină forța combativă.
Trupele germane. Toate diviziile Corpului 30 și 54 Armată  au luat parte la luptele de pe timpul iernii de la Sewastopol, de la FEODOSIA și KERTSCH . Divizia 28 Ușoară a sosit în cursul lunii martie și nu a luat parte decât la ofensiva de primăvară de la KERTSCH. Aceste divizii au fost greu încercate și au primit batalioanele lor de marș înainte de începerea luptelor de la KERTSCH. Forța lor combativă pentru bătălia de la Sewastopol s-ar putea spune că a fost bună, întrucât în bătălia  de la KERTSCH nu au suferit pierderi prea mari.

[mirel]

III.      Concepția Operațiunei.
1.      Armata XI-a germană a hotărât să execute atacul asupra frontului de la nord și de la sud cu aripile, fixând pe inamic cu centrul. Efortul inițial cu aripa dreaptă pentru cucerirea regiunei fortificate Nord SSEEWERNAJA BUCHTA-Est GAJTANI. Ulterior , atac cu aripa stângă pentru cucerirea complexului de înălțimi SAPUN GORA și înălțimilor KARAM. Efortul atacului asupra cercului interior și orașului Sewastopol , urma să se hotărească după desfășurarea operațiunilor.
Corpului de Munte i s-a încredințat misiunea de a sprijini atacul aripei stângi a Corpului 54 Armată german, fixsând pe inamic în sectorul MEKENZIA cota 154,7 (Nord WERCH TSCHORGUN). Să ocupe din timp complexul  de înălțimi FEDUKINY HOHEN (cotele 135,7 și 125,7) pentru a împiedica posibilitățile de flancare ale inamicului asupra aripei drepte a Corpului 30 Armată german.
2.      În acest scop Corpul de Munte a hotărât:
3.      A. Inițial Corpul de Munte fixează pe inamic prin foc și atacuri parțiale, apoi în legătură cu atacul Corpului 54 Armată german și Corpului 30 Armată german, care fac eforturile, va ataca succesiv: cu dreapta (Divizia 18-1 Infanterie) în strânsă legătură cu Corpul 54 Armată german va cucerii înălțimea cu cota 169,4 și va atinge Valea TSCHORNAJA. Cu stânga (Divizia 1 Munte) va ataca în strânsă legătură cu Corpul 30 Armată și va cucerii complexul de înălțimi FEDJUKINY HOHEN (cotele 135, 7 și 125,7 și înălțimea 1 Km, Vest cota 125,7), legând strâns aripile interioare ale Diviziilor.
b. Ulterior atacul va continua după ordine.

[mirel]

3. Considerațiuni asupra planului de atac.
Planul de atac al Armatei XI-a germană a urmărit să cucerească într-o primă operațiune , în două faze succesive, toată zona fortificată  până în fața centurei interioare (înălțimile Sud SSEWERNAJA BUCHTA-IKERMAN-înălțimile SAPUN HOHEN-MRAMORNAJA BALKA) astfel: în faza I-a să se cucerească regiunea fortificată de Nord între SSEWERNAJA BUCHTA și Valea BELBEK precum și înălțimile dintre GAJTANI- BASTION II și MEKENZIA. Faza a II-a se se cucerească înălțimile de la BALAKLAWA și KARAN, asigurat prin dreapta Corpului de Munte (Divizia 1 Munte) care trebuia să cucerească mai întâi complexul de înalțimi. Misiunile celor două Corpuri de Armată germane și a Corpului de Munte roman au fost fixate numai pentru prima operațiune  pentru a rupe în adâncime complet poziția fortificată inamică până la centrura a doua. S-a ales efortul la aripa de Nord cu Corpul 54 Armată germană pentru că: este distanța cea mai scurtă care duce direct la Sewastopol(SSEWERNAJA BUCHTA) și imfluențează asupra căderii orașului, paralizând întreaga activiatate a portului iar inamicul este pus în situația de a nu-și mai putea alimenta bătălia. Prin cucerirea acestui sistem de fortificații la Nord de SSEWERNAJA BUCHTA, se distrugea un puternic umăr al apărării și care ușura continuarea ataculuiprin cucerirea centurilor  de fortificații interioare prin tragerile tuturor armelor și prin posibilitatea debarcărilor în spatele acestor centuri.  După executarea Fazei I-a, terminarea atacului cu aripa de Nord (C. 54 A) s-a prevăzut continuarea atacului cu  asipa de SUD (C.30.A)  pentru a cucerii înălțimea SĂPUN GORA în regiunea serpentine. S-au ficsat atacuri successive întâi cu aripa de Nord și apoi cu Aripa de Sud, pentru ca Armata XI-a germană să intervină pe rând cu mijloacele sale de aviație, tancuri, artilerie grea, pentru ca acolo unde se face efortul să se realizeze maximul de mijloace. Inainte de atac s-a prevăzut executarea de bombardamente cu Corpul VIII Aerian și artilerie timp de 5 zile(de la 2 la 6 iunie) pentru a se distruge: baterii, casemate, depozite de muniții, avioane, P.C, reserve inamice, cunoscute până în ultima zi.
b. Ideea de manevră a Corpului de Munte s-a încadrat în planul de atac al Armatei XI-a germană pentru că: Inițial s-au prevăzut atacuri parțiale pe frontal Div. 1-a Munte și al Div. 18 Inf, pentru a ficsa pe inamic și de a nu-I da posibilitatea de a scoate trupe din sectorul Corpului de Munte și a le duce la Nord sau la Sud în zonele de efort. S-au ficsat direcții și obiective de atins și urma a se ataca mai întâi cu Divizia 18 Inf și ulterior cu Div 1-a Munte, pentru acțiunea Corpului de Munte să se lege de cele două aripi interioare ale corpurilor de Armată germane. Din modul cum au decurs operațiunile , Corpul de Munte a fost nevoit să acționeze mai întâi cu Divizia 1-a Munte și ulterior cu Div 18 Inf, deci invers după cum s-a prevăzut în planul de atac, pentru că acțiunea Corpului 30 Armată german a pornit mai înainte de a termina faza I-a de atac.

[mirel]

4. Studiul misiunilor încredințate Corpului de Munte.
a. Atât din ordinul general de operații dat de Armata XI-a germană cât și din convorbirile avute cu comandantul Corpului 54  Armată și Comandantul C. 30 A, atât direct cât și prin ofițerii de legătură, se cerea Corpului de Munte se cerea Corpului de Munte o serie de atacuri executate în favoarea celor două grupuri  de Armată germană, care trebuia să execute efortul inițial la Nord și apoi la Sud. Astfel C. 54 A. german stăruia ca atacurile parțiale ale Diviziei 18-a Infanterie să se execute în prima zi de atac pentru a înșala pe inamic asupra intențiilor Comandamentului Superior  și pentru a atrage asupra diviziei o parte din focul inamic. De asemenea a nu da posibilitatea ca rezervele inamice din sectorul  diviziei să poată fi dirijate în sectorul Corpului 54 Armată german.  Corpul 30 Armată german  cerea ca tot din primele zile să atacam și să cucerim înălțimile CAPELA  și NORDNASE pentru a atrage prin acest atac tot focul și toată atențiunea inamicului în acest sector de atac, de care să poată profita Corpul 30 Armată ca să atace pe direcțiunea KADYKOWKA impusă de Armată. Ambele Corpuri de Armată promiteau un sprijin de artilerie în plus peste cel al Corpului de Munte. Atacurile care se cereau Corpului de Munte, aflat în sectorul central , erau foarte grele și duceau la un consum de efective mari pentru următoarele motive: Atacurile date de Corpul de Munte la aripele sale nu se puteau influența decât într-o mică măsură  și nu avea decât  o slabă influența asupra atacurilor date de Corpul 54 Armată, în special asupra Corpului 30 Armată care nu a întreprins un atac principal în ziua de 7 iunie ci numai o acțiune secundară  și aceea la extrema stângă care nu a avut succes.  În consecință Corpul de Munte trebuia să întreprindă un atac de comp propriu asupra unor poziții extreme de tari organizate și apărate de cele mai bune trupe-unități de infanterie marină.Misiunea fiind să ajute eforturile principale, Corpul de Munte cu toate greutățile prevăzute , a atacat în ziua de 7 iunie cu stânga Diviziei 1-a Munte, atacuri care s-au repetat în aceeași zi și care au dat rezultate minine pentru Corpul de Munte, dar a influențat ansamblul operațiunilor, inamicul fiind obligat să-și concentreze focul și să țină rezervele în gardă în acest sector. S-a reluat atacul în ziua de 11 iunie, urmărindu-se același scop, încleștarea inamicului, cucerirea unui observator important de la CAPELA și NORDNASE, pregătirea operațiunei viitoare pentru pentru atacul complexului de înălțimi FEDJUKINY HOHEN, pregătirea operațiunilor Corpului 30 Armată și ușurarea acțiunei Corpului 54 Armată.

[mirel]

Atacul s-a produs cu Divizia 18-a Infanterie la ora 4, și cu stânga Diviziei 1-a Munte la ora 6. Prin aceste atacuri în perioada când rezistențele inamice nu erau cu nimic sdruncinate, decât numai în sectorul de Nord și numai la aripa dreaptă a Corpului 54 Armată și cu nimic la Corpul 30 Armată care până la această dată nu  întreprinseră decât un atac parțial  la extrema ei stângă. Corpul de Munte și-a îndeplinit prima misiune cu grele jertfe și a ilustrat Comandamentului german seriozitatea atacului asupra pozițiilor întregului front fortificat al Sewastopolului și care a determinat amendarea planului inițial al Armatei a XI-a germane pentru operațiunile proectate de Corpul 30 Armată.

[mirel]

b. Pentru ușurarea acțiunei Corpului 30 Armată se impunea Corpului de Munte să cucerească mai întâi grupul de înălțimi FEDJUKINY, de unde să se împiedice orice atac prin flanc asupra Corpului 30 Armată care trebuia să atace pe direcția KADIKOWKA- serpentine de pe înălțimile SAPUN GORA. În adevăr Corpul 30 Armată nu putea să atace pe direcția FEDIKOWKA  și să ajungă pe înălțimile SAPUNHOHEN până când Corpul de Munte  nu cucerea înălțimile FEDJUKINY HOHEN. Din studiul terenului se poate vedea că înălțimile FEDJUKINY jucau rolul unei puternice caponiere în sistemul defensive al Sewastopolului și bara Valea TSCHORNAJA. Atacul acesta era de o importanță covârșitoare da în același timp era mult mai greu decât acțiunea Corpului 30 Armată mai ales dacă se executa pe direcțiunea ordonată de Armata XI-a germană. Corpul de Munte a văzut din operațiunile precedente că acest atac nu se poate face izolat numai cu Coprul de Munte ci numai în legătură cu Corpul 30 Armată. Totuși pentru a veni în ajutorul Corpului 30 Armată repede și oportun, Corpul de Munte, a reluat atacul cu Divizia 1-a Munte pentru cucerirea înălțimilor NORDNASE și CAPETANA de ZAHĂR și a propus C.30 A. ca odată cu atacul Diviziei 1-a Munte să atace și Corpul 30 Armată. Această acține era singura posibilitate care să ducă la rezultatul dorit. Deși inițial s-a dat Corpului de Munte(Divizia 1-a Munte) cea mai grea misiune posibilă: să străpungă frontal și să cucerească înălțimile FEDJUKINY  înaintea Corpului 30 Armată care trebuia să profite apoi de rezultatul acestei străpungeri. Operația nu era posibilă cu mijloacele de care dispunea Corpul de Munte și s-a ajuns la înțelegerea ca operațiunea să se facă în strânsă legătură cu Corpul 30 Armată. Această a doua misiune s-a executat în strânsă legătură cu Divizia 72 germană care a dus  la cucerirea înălțimilor FEDJUKINY și seria de înălțimi dintre KAMARY- FORTKUPE și ALTERDORF, schimbându-se astfel planul inițial al Corpului 30 Armată care a făcut efortul cu dreapta și nu cu centrul. În concluzie corpul a a avut de executat operațiuni principale de o importanță capital pentru aripa de sud și care au costat multe Jertfe.