Toate unitatile militare au o subunitate care le formeaza coloana vertebrala, acea subunitate care poate opera atat singura cat si in cooperare cu altele precum ea. Pentru armatele epocii moderne, aceasta subunitate a fost batalionul, atat in Primul cat si in al Doilea Razboi Mondial. Prima subunitate care se putea distingea prin marime, cu alte cuvinte prima subunitate mare, dar si ultima subunitate care se putea spune ca este mica inainte de a ajunge la nivelul regimentelor sau al brigazilor, batalionul a fost dintodeauna o fiinta intriganta.
Putand opera singur dar fiind recomandat sa lupte impreuna cu alte batalioane in operatiuni combinate, batalionul era caramida ce forma zidul unei armate. Ofiterii superiori (de la maior in sus) erau de obicei intalniti la nivel de batalion, denotand astfel importanta sa deja strategica in comparatie cu importanta mai mult tactica a unui pluton sau chiar a unei companii. Batalionul era echipat cu armament greu, de sustinere, precum mitraliere grele sau aruncatoare, devenind mai mult decat o grupare de soldati inarmati cu pusti, pusti-mitraliera sau pistoale-mitraliera, precum putea fi descris un pluton.
In fine, sunt interesante de vazut diferentele dintre batalioanele unei tari si cele ale altei tari. Cred ca informatiile ce vor fi asternute in posturile ce urmeaza vor fi folositoare atat pentru noi, Asociatia Traditia Militara, in deplasarile noastre si colaborarile cu reconstituitorii altor armate dar si pentru cei pur si simplu interesati de istoria organizarii militare.
Voi incepe cu etern populara armata germana din IIRM. Armata germana avea foarte multe tipuri diferite de batalion (batalionul de parasutisti, batalionul de tancuri, batalioanele de infanterie mecanizata etc.) Armata germana a avut de asemenea, de-a lungul razboiului, mai multe reorganizari ale batalioanelor, astfel complicand problema si mai departe. Voi incepe cu batalionul de infanterie dintre 1941 si 1942, perioada de interes pentru noi ca si reconstituitori.
~~~
Ca si structura, batalionul german de infanterie era compus dintr-un comandament, un pluton de transmisiuni, trenul de transport al batalionului, o companie de armament greu (mitraliere si aruncatoare) si trei companii de puscasi.
Comandamentul batalionului: Aici se regasea comandantul batalionului, adjutantul sau, ofiteri-medici si un numar mic de mesageri si secretari.
Plutonul de Transmisiuni: Mentinea comunicarea radio, telegrafica si telefonica intre batalion si structuri superioare. Nu depasea 20 de oameni.
Trenul batalionului: Continea putinele vehicule ale batalionului, multe care trase de cai dar si diversi mestesugari si specialisti.
Plutonul de Aruncatoare: Facea parte din compania de armament greu. Plutonul continea sase piese de 80 mm, astfel avand o putere de foc considerabila. Precum majoritatea armatei germane, se baza pe cai si care pentru a-si deplasa armamentul si munitia.
Plutoanele de Mitraliere: Aceste plutoane faceau uz de revolutionara mitraliera MG34 care, spre deosebire de toate celelalte mitraliere in uz atunci, putea servi atat drept mitraliera grea (cu un trepied, folosind benzi de cartuse) cat si ca mitraliera usoara (putand fi mutata mult mai usor, precum o pusca-mitraliera). In unele situatii, din cauza lipsurilor, ramaneau in uz mitralierele mai vechi de tip MG08/15. Acestea erau descendente directe ale Maximului insa, in ciuda acestui lucru, erau la fel de mortale precum modelele moderne cand erau folosite corespunzator.
Compania de Puscasi: Compania era formata din 3 plutoane de infanteristi, fiecare pluton fiind format din 4 grupe de puscasi. Grupele germane aveau 10 oameni. Unul dintre ei era gradatul sau subofiterul care conducea grupa, sase oameni erau puscasi iar trei oameni formau echipa mitralierei usoare. Cele patru grupe erau conduse de comandantul plutonului (un ofiter inferior), acesta fiind ajutat de un subofiter. In timpul anului 1942 a devenit din ce in ce mai intalnit ca un subofiter sa conduca un intreg pluton.
Fiecare companie avea de asemenea o sectie de aruncatoare usoare, de 50 mm, si o sectie de pusti antitanc. Pustile antitanc s-au dovedit putin utile impotriva blindatelor sovietice in vreme ce aruncatoarele usoare nu au fost apreciate din cauza faptului ca erau o arma de compromis intre raza maxima a unei grenade si raza minima de artilerie. Uzul ambelor arme a scazut dupa ce luptele pe frontul de Est au crescut in amploare.
Tabel Organizare:
Comandament de Batalion (5 ofiteri, 27 personal)
Pluton Transmisiuni (22 pers.)
Trenul Batalionului (32 pers.)
Companie Armament Greu (5 ofiteri, 197 pers.) compusa din:
Comandament Companie (1 ofiter, 14 pers.)
Tren Companie (17 pers.)
Pluton Aruncatoare (1 ofiter, 61 pers.)
3 Plutoane Mitraliere, (1 ofiter, 35 pers. fiecare)
Trei Companii Puscasi (4 ofiteri, 187 pers. fiecare) fiecare compusa din:
Comandament Companie (1 ofiter, 12 pers.)
Tren Companie (24 pers.)
Sectie pusti-antitanc (7 pers.)
3 Plutoane Puscasi, fiecare compus din:
Comandament Pluton (1 ofiter, 5 pers.)
Sectie Aruncatoare Usoare (3 pers.)
4 Grupe Puscasi (10 pers. fiecare)
Total: 861 oameni (22 ofiteri, 839 pers.)