Infanteria Marina Romana

[stoica]

Am decis sa deschid un topic despre infanteria marina. Sursele despre aceasta specialitate, combinatie de marina si infanterie, precum si despre alte specialitati sinergice din armata romana, cum ar fi si parasutistii (combinatie de aviatie si infanterie), nu sunt exhaustive.
De aceea am declansat o operatiune de cercetare, la MMN, la Muzeul Marinei si la cel Militar din Constanta, la biblioteci si arhive, militare si civile, din Bucuresti, Constanta, Tulcea, Braila, Galati, etc., dar care pana acum nu a dat rezultate concludente. Chiar si momentul infiintarii infanteriei marine romane apare inca neclar.
Din pacate, pana si culoarea uniformei infanteriei marine din al II.RM, descrisa in carti prestigioase, dar fara indicarea surselor, pare a nu fi o certitudine.
Propun camarazilor mei care s-au aplecat asupra acestei probleme, sa posteze, pe cat posibil in ordine cronologica, rezultatele cercetarilor lor, in speranta ca vom stimula si investigatiile altora, asa incat sa putem ajunge la o concluzie certa, cu indicarea surselor primare.

[mirel]

O primă mentionare a infanteriștilor marini am descoperit-o în lucrarea domnilor Nicolae Bârlădescu, Dan Nicolaescu, ”Contribuții la Istoria Marinei Române”, vol I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979, in care la pagina 222 se fac urmatoarele mențiuni:
”O nouă etapă de dezvoltare a marinei militare e cunoscută în anii 1886-1888. Conform  legii de organizare a flotilei din 1886 s-au acordat noi credite pentru mărirea parcului de nave de luptă. Pe baza acestor credite au fost fost comandate la șantierele navale din Anglia și Franța un crucișător, trei canoniere și trei torpiloare.  Noilor nave li s-au dat denumirile: Crucișătorul „Elisabeta”, canonierelor: „Bistrița”, „Siretul” și „Oltul”, iar torpiloarelor „Năluca”, „Sborul”, „Smeul”. Crucisătorul: „Elisabeta” a fost construit de șantierele firmei „Amstrong” din New Castle, cu suma de 1512000 lei. El a fost pus sub comanda colonelului Urseanu Vasile și a fost armat  cu marinari români, absolvenți ai școlii de marină. Pe specialități, trupa se compunea din 50 de fochiști și mecanici, 50 de atileriști, 20 de infanteriști marini, 20 de timonieri, 20 de gabieri și 20 de torpilori”. Autorii dau ca notă de subsol pentru acest fragment lucrarea lui Eustachiu Sebastian, „Marina de război sub domnia Regelui Carol I (1866-1914), București, 1914, p.9.
Voi reveni cu alte documente și completări pentru această perioadă de inceput.  

[stoica]

Mai cunoscuta era mentionarea Batalionului de Debarcare in documentele care anunta formarea sa la 24 ianuarie 1917, din efectivele de uscat ale marinei, cu un efectiv de 720 de oameni; urma sa fie intrebuintat pentru apararea regiunii Chilia Veche (Arhivele Militare Romane, fond Comandamentul Marinei Militare, dos.149/1916-1917, f.1056).
Intr-o lucrare de sinteza nepublicata, ni s-a comunicat ca:
"Despre acest Batalion de Debarcare, care apare in Ordinea de bataie a Marinei Militare Romane din ianuarie 1917, ca avand patru companii (Arhivele Militare Romane, fond Divizia de Dunare, dos.16/1917, f.173-175), stim ca la inceputul anului 1918, a participat alaturi de navele Flotei de Operatiuni romane, la ocuparea celor trei porturi din sudul Basarabiei, Ismail, Chilia Noua si Valcov. La 21 ianuarie 1918, de la bordul monitorului “Catargiu”, au fost debarcate pe malul basarabean, doua plutoane din Batalionul de debarcare al marinei, aflate sub comanda capitanului Gheorghe Constantinescu, care au ocupat in aceeasi zi, Ismailul (Arhivele Militare Romane, fond Comandamentul Marinei Militare, dos.244/1918,f.143-144).
La 25 ianuarie 1918, Divizia I de monitoare si doua vedete ale Flotei romane de Operatiuni au sprijinit debarcarea in portul Chilia Noua, a unui detasament de marina si a doua companii din Batalionul de debarcare al marinei, care au fost primite cu urale, de populatia orasului (Arhivele Militare Romane, fond Divizia de Dunare, dos.36, f.162). La 2 februarie 1918, trupele romane au debarcat in Valcov, iar in ziua urmatoare, vedetele nr.3 si nr.4 au ambarcat trupele batalionului de debarcare din canalul Cernovka, debar-candu-le ulterior, la gura canalului Solomonov (Arhivele Militare Romane, fond Divizia de Dunare, dos.95, f.143-144). In urma acestor operatiuni, au fost distinsi cu ordine si medalii de razboi, mai multi ofiteri, printre care capitanul Gheorghe Constantinescu, comandantul a doua plutoane din Batalionul de Debarcare al marinei si locotenentul Vasile Marcu, comandantul companiei de mitraliere a Batalionului de Debarcare marina, precum si mai multi marinari din efectivele aceluiasi Batalion (Nicolae C.Petrescu, Marina Militara Romana in razboiul pentru intregirea Romaniei, Editura si Tipografia Europroduct, 2004, p.152-153)."
Postez si organigrama marinei militare din 1920, unde se observa ca Batalionul de Debarcare facea parte din Divizia de Dunare:

                                       

Foarte interesanta mi s-a parut o fotografie inedita (cea din dreapta), postata pe forumul world war 2 la http://www.worldwar2.ro/forum/index.php?showtopic=5655. Uniforma este identica cu cea a infanteriei, model 1916, cu particularitatea ca are o ancora din postav, ca insemn de arma, cusuta pe partea frontala a capelei. Din pacate nu avem alte detalii uniformologice; nu stim cu certitudine ce culoarea aveau paspoalul si petlitele. Mai este de remarcat faptul ca nu poarta moletiere, ci doar bocancii inalti, model 1912, cum corect remarca un utilizator al acelui forum.