Armele Evului Mediu European Tarziu

Edged Weapons

Re: Armele Evului Mediu European Tarziu

Mesajde Agent_Griff » Sâm, 20 Noi 2010 16:39

Sunt intru totul de acord. Eu zic sa mergem cu conventiile propuse intr-o postare anterioara a ta.

Legat insa de felul in care subiectul s-ar putea plia in mod specific pe teritoriul tarilor romane si a mediului inconjurator, din cate am observat eu citind pe ici si pe colo, diferentele in termeni de armament nu erau chiar atat de mari. Ca sa abordam problema intr-un mod mai specific, nu ar trebui decat sa facem adaugiri la anumite sectiuni (anume sa adaugam la sabii niste veritabile sabii, yataghane turcesti si ce altceva s-ar incadra in zona noastra, ca sabiile nemtesti si italienesti practic le-am acoperit) si sa acoperim si arcurile impreuna cu arbaletele intr-o sectiune (caci tarile romane si cele inconjuratoare erau mari amatoare de arcuri cu sageti).

Daca ai alte sugestii pe aceasta tema, sunt binevenite.

Eu intre timp, o sa profit de ocazie ca sa continuu cu prezentarea succinta a armelor lungi. Daca doresti sa faci completari, chiar te rog.

~~~

Sulitele, lancile si halebardele[\/i][\/b]

Desi in mod initial foarte multi oameni se gandesc la spade sau ghioage atunci cand vine vorba de armele cele mai folosite sau cele mai importante in Evul Mediu, perceptie datorata tendintei literaturii romantice de a favoriza armele mai nobile sau eroice fata de cele obisnuite, banele, in realitate cele mai importante si cele mai folosite arme erau cele lungi, sulitele, lancile si derivatele lor.

Motivul popularitatii acestor arme este relativ simplu, chiar logic atunci cand il privim in perspectiva volumului de efort necesar pentru a fauri o arma eficienta. Pentru a crea o sabie, un fierar trebuia sa aiba cunostinte specializate cat sa poata crea o arma adecvata sarcinii sale. Spre deosebire de efortul si dificultatile inerente procesului de faurire a sabiilor, o sulita era printre cele mai simple arme de creat. Varful sau putea fi total necomplicat, un punct ascutit fiind de multe ori suficient pentru o sulita care sa isi faca treaba. Aici se termina treaba fierarului, putand trece dupa completarea unui varf de sulita la un alt varf, si dupa aceea la un altul si tot asa. Astfel, nu este deloc surprinzator faptul ca o spada era de multe ori depasita grav numeric de sulite.

Precum spadele si sabiile, si aceste arme se impart in diverse categorii.

Prima categorie, si fara indoiala cea mai comun intalnita si simpla de faurit, era sulita[\/b] obisnuita. Comuna inca din cele mai vechi timpuri, aceasta arma a rezistat veacurilor pana cand uzul armelor albe a fost depasit de cel al armelor de foc, pastrandu-si insa, practic, importanta avand in vedere ca o arma de foc cu o baioneta montata se foloseste precum o sulita.

Nu prea am ce discuta legat de modul de folosire, greutate sau alte caracteristici. Imaginea vorbeste despre aceasta arma mai mult decat as putea eu. Tind sa adaug, insa, ca sulita din imagine este de inspiratie scandinavica, fiind comun intalnita in mainile vikingilor ce mergeau verile in vacante prin Anglia sau Franta. Modelul, insa, nu ar fi fost nelalocul lui pe un camp de lupta al Evului Mediu tarziu.

[IMG]http://i263.photobucket.com/albums/ii123/AgentGriff/pole014a.jpg[/IMG]

Mergand mai departe, ajungem la variante ceva mai dezvoltate. Halebarda[\/b] a fost una dintre cele mai mortale si folosite arme din Evul Mediu, fiind facuta faimoasa in mai multe randuri de ferocele Cantoane Elvetiene. De-a lungul veacurilor mai multe figuri marete au simtit lovitura nemiloasa a halebardei, printre ele numarandu-se capete incoronate precum Richard al Treilea al Angliei (ucis de soldatii Lordului Stanley in batalia de la Bosworth din 1485) sau Ducele Carol cel Viteaz al Burgundiei (rapus de halebardele Elvetienilor in batalia de la Nancy din 1477).

Aceasta unealta era fara indoiala una democratica, in special in mainile Elvetienilor, ucigand fara prejudecati atat nobili cat si oameni de rand. Halebarda este o arma eminament practica cu utilitati multiple, fiind eficienta atat la impuns cat si la taiat. Pur si simplu actiunea de a ridica halebarda pe plan vertical si de a o lasa apoi sa cada genera o forta suficient de mare cat sa sature pofta de bataie a unui om in armura. Acest lucru il putem vedea demonstrat in reconstituiri moderne de mare "fidelitate" din Ucraina si Rusia, unde halebardele se ridica si cad fara oprire, precum antenele unei insecte. Tocmai aceasta eficacitate si variatie a modurilor de folosire a dus la popularizarea halebardei in toata Europa, aceste arme ajungand fara indoiala si pe teritoriul tarilor romane.

[IMG]http://i263.photobucket.com/albums/ii123/AgentGriff/em_halb_i.jpg[/IMG]

O arma asemanatoare cu halebarda din punct de vedere al popularitatii si al raspandirii era lancea de infanterie[\/b]. Aceste arme erau cunoscute (si sunt cunoscute) sub o varietate de denumiri (bill, guisarme, glaive, partisan etc.) insa ca si forma erau, in linii mari, aproape identice. Aceste arme se distingeau de halebarde prin faptul ca erau facute pentru impuns si nu puteau fi folosite in mod egal pentru taiere. Pentru a compensa lipsa abilitatii de taiere, aceste arme aveau un carlig foarte periculos in lupta ce putea fi folosit fie pentru a trage calareti de pe cai, fie pentru a trage picioarele oamenilor, facandu-i sa isi piarda echilibrul si sa cada.
Agent_Griff
 
Mesaje: 190
Membru din: Mie, 17 Dec 2008 10:01

Re: Armele Evului Mediu European Tarziu

Mesajde Agent_Griff » Dum, 21 Noi 2010 12:21

Omniprezenta acestor arme este in special notabila in Europa apuseana, unde raspandirea lor a mers pana intr-acolo incat sa transforme bataliile din Razboiul Rozelor in lupte disputate intre doua linii de oameni inarmati aproape in totalitate cu lanci de infanterie, halebarde si tepuse. Prezenta lor este aproape o certitudine pe teritoriul tarilor romane, avand in vedere ca pana si turcii otomani foloseau astfel de arme, lanci de infanterie fiind, in mod faimos, in dotarea trupelor grele de ieniceri la diverse batalii. Trupe de infanterie, fie ele de elita sau nu, nu puteau fi echipate cu altceva de altfel, avand in vedere ca orice alta arma inafara de o arma lunga le-ar fi pus in dezavantaj in fata cavaleriei. Ca un punct de interes, doresc a vorbi nitel si despre una dintre utilizarile notabile ale acestor lanci de infanterie, utilizare ce dezvaluie si de ce se numesc lanci de infanterie.

In vremea Razboiului de 100 de Ani, inainte de batalia de la Crecy, cavalerii englezi vazandu-se in situatia de a descaleca si a apara o pozitie fixa impotriva trupelor franceze si-au taiat lancile in doua pentru a le folosi impotriva trupelor de cavalerie ale dusmanului. Astfel, lancea de cavalerie a devenit, dupa modificari efectuate in teren, lancea de infanterie.

O alta dovada a raspandirii acestor arme, de la halebarde pana la lancile de infanterie, este faptul ca in toate ilustratiile si gravurile de epoca, pedestrasii mereu apar cu astfel de unelte in mana. Iata doar un exemplu, ilustrand o batalie faimoasa din istoria Elvetiei, batalia de la Sempach.

[IMG]http://i263.photobucket.com/albums/ii123/AgentGriff/Sempach_Schilling.jpg[/IMG]

De asemenea, sa ilustrez si o forma a lancei de infanterie.

[IMG]http://i263.photobucket.com/albums/ii123/AgentGriff/pole066a.jpg[/IMG]

Armele de acest tip erau vazute de obicei in dotarea trupelor italiene dar si a celor englezesti, aceasta arma fiind asemanatoare cu bill-ul englezesc.

Ajungem acum la apogeul dezvoltarii acestor arme. De obicei cand o arma care, la inceput, este menita pentru soldatii de rand ai unei armate, pentru "prostime" ca sa folosim un termen de epoca, ajunge intr-un final sa fie dezvoltata si folosita chiar de nobilimea si conducatorii acelei armate, putem spune ca eficienta sa a fost dovedita. Acest lucru s-a intamplat si cu halebardele si lancile de infanterie, ele ajungand sa se transforme si intr-o versiune speciala pentru cavalerii si nobili. Aceasta arma imbunatatita pentru nevoile clasei cavaleresti era, conform conventiile stabilite anterior de Lup Alb, toporul lung de doua maini[\/b] sau knightly pollaxe[\/b]-ul daca ar fi sa o luam dupa denumirea englezeasca.

Aceste arme incep sa apara in dotarea trupelor nobiliare ale unei armate (trupe care erau prin pura lor definitie trupele de elita ale oricarei forte) incepand cu secolul XIV, fiind folosite in mod faimos in timpul Razboiului de 100 de Ani de catre ambele parti ale conflictului. Se poate argumenta ca astfel de arme au existat si dinainte, un exemplu timpuriu fiind toporul lung danez, folosit de catre vikingi si de saxoni inca din secolele IX-X si apoi "exportat" in Garda Varega a imparatului Bizantin.

Utilizarile lor erau relativ asemanatoare la toate formele existente, toate aceste arme fiind eficiente atat la taiat cat si la impuns, ele fiind de asemenea menite sa aiba un efect vizibil asupra oricarui adversar ce purta armura. Acest lucru nu este surprinzator, avand in vedere pasiunea pe care o aveau cavalerii cand venea vorba de duelurile si luptele nobiliare. Unele forme, dezvoltate sub forma unor ciocane lungi de doua maini, s-au specializat in infrangerea armurii prin pura forta de soc, pastrand in acelasi timp si capacitatile de impungere.

Prezenta acestor arme in tarile romane poate fi probata de faptul ca maghiarii occidentalizati si lehii, fiind influentati de modele din tarile italiene si din Sfantul Imperiu Roman, le foloseau mai mult ca sigur, in special avand in vedere eficienta lor impotriva adversarilor cu armura sanatoasa, precum cea purtata de spahii otomani sau ienicerii grei. Utilizarea acestor arme de catre luptatori romani poate fi de asemenea dovedita prin prezenta unor arme de forma asemanatoare in mainile unor luptatori ilustrati pe diverse sculpturi murale din voievodatul Moldovei si din cel al Tarii Romanesti.

Cele doua forme faimoase ale acestor arme, asa cum erau ele prezente incepand din al doilea sfert al secolului XV, probabil si pe teritoriul nostru.

[IMG]http://i263.photobucket.com/albums/ii123/AgentGriff/pole010knightly.jpg[/IMG]

Acesta este modelul "pollaxe" sau topor lung. Aceste arme aveau o lungime de aproximativ 170 cm, in medie. Existau, desigur, exemplare mai lungi sau mai scurte, in functie de preferinte.

[IMG]http://i263.photobucket.com/albums/ii123/AgentGriff/pole232ahammer.jpg[/IMG]

Acesta este modelul ciocan lung, sau "polehammer". Aceste arme erau foarte populare in Italia.

De asemenea, pentru cei curiosi, aceasta este bardisa mentionata de Lup Alb in postul lui ce categoriza diversele tipuri de arme.

[IMG]http://i263.photobucket.com/albums/ii123/AgentGriff/Bardiche.jpg[/IMG]
Agent_Griff
 
Mesaje: 190
Membru din: Mie, 17 Dec 2008 10:01

Anterior

Înapoi la Arme Albe

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator

cron